Revista:

Pelerin la Mânăstiri

Dervent

La aproximativ 20 km de Călăraşi, pe malul drept al Dunării, în imediata apropiere a cetăţii “Păcuiul lui Soare”, de lângă Ostrov, se înalţă Mânăstirea Dervent. Derventul este menţionat de istoricul Vasile Pârvan ca veche cetate romană aşezată strategic împotriva barbarilor năvălitori din nordul Dunării. Un martirologiu ne istoriseşte despre mucenicia unui ucenic al Sfântului Andrei împreună cu trei fecioare chiar aici la Dervent. Deoa­rece nu doreau să se lepede de credinţă, cei patru au fost schin­giu­iţi. După îndelungi chinuri, cele trei fecioare au fost tăiate în bucăţi, iar preotul a fost răstignit cu capul în jos şi jupuit de viu.
Crucile ­martirilor
Pe locul în care au fost martirizaţi, creştinii au ridicat apoi patru cruci de piatră care s-au dovedit tămăduitoare. În secolul al XIV-lea, cele patru cruci au ferit ţinutul de ciumă şi foamete, mulţime de creştini venind la ele. Se spune că până şi stăpânul moşiei – Ali-Ahmet Paşa – venea la cele patru cruci pentru a se ruga şi a cere ajutor. Această practică s-a perpetuat în familia turcului până în secolul al XIX‑lea, când unul dintre urmaşi, adept înfocat al Coranului, distruge şi smulge crucile din pământ. Creştinii reuşesc să mai salveze doar două din ele, şi acelea deteriorate. În cinci ani de zile, înfocatului musulman i se distruge tot conacul, hambarele, iar slugile îi mor de ciumă. Cele două cruci salvate continuă însă şi astăzi, la Mânăstirea Dervent, să fie loc de pelerinaj pentru credincioşi.

Peştera

Locul încreştin`rii noastre
Venind la propovă­duire în Scythia Minor, apostolul Andrei şi-a ales ca loc de rugăciune şi retragere grotele unor stânci sau poienile unor păduri. Un astfel de loc este peştera în jurul căreia se ridică astăzi una din cele mai importante locaşuri de spiritua­litate creştină. La 150 de metri de peşteră se află nouă izvoare, despre care localnicii spun că au cea mai bună apă din Dobrogea. Tradiţia arată că Apostolul boteza chiar în pârâul ce se forma din aceste izvoare. Peştera este săpată într-un deal împădurit. Se păstrează până astăzi piatra care a slujit ca altar – un bloc de 1,20 x 1,30 m. Lespedea de piatră are incizat ­semnul crucii pe toate cele patru laturi.

Techirghiol

Mân`stirea p`rintelui ­Arsenie
Sunt locuri care, duhovniceşte, aparţin unui singur om. De exemplu, nu putem gândi Athosul fără prezenţa Maicii Domnului, Cernica fără cea a Sfântului Calinic, sau Tismana fără Sfântul Nicodim. Aşa cum nu putem vorbi despre Recea fără a pomeni de părintele Ioan Iovan, de Petru-Vodă fără a aminti de părintele Iustin Pârvu sau de Techirghiol fără părintele Arsenie Papacioc. Prin ei, Duhul „toate le plineşte” şi popasul în preajma lor devine odihnă.
În geografia spirituală a României, Techirghiolul va rămâne un spaţiu marcat de prezenţa părintelui Arsenie. O prezenţă în jurul căreia s-au adunat şi biserica veche de lemn, şi hărnicia măicuţelor, şi frumuseţea pietrei de Dobrogea a arhondaricului, şi mulţimea de credincioşi veniţi pentru sfat şi binecuvântare.
Mânăstirea Sfânta Maria de la Techirghiol este semnul lucrării mântuirii în mijlocul lumii. Pe drumul care leagă Constanţa de Mangalia, în staţiunea Eforie Nord, un indicator spre dreapta îţi arată calea spre rugăciune. În oraşul Techirghiol, ­ajungi ­mergând de-a lungul lacului.