Revista:

Despre plecarea la Domnul a Parintelui Cleopa

id540_7.jpg.jpg

„…de multă vreme te lupţi cu o ispită pe care ai mărturisit-o de mai multe ori, despre care te-am sfătuit de fiecare dată şi care totuşi nu-ţi dă pace. Mărturiseşte-o şi unui ierarh şi atunci nu vei mai fi muncit de ea.”

Din cuvântul psalmistului care spune, „iată adevărul ai iubit; cele nearătate şi cele ascunse ale înţelepciunii Tale, mi-ai arătat mie (Ps. 50, 7)” ştim că Dumnezeu descoperă celor ce Îl iubesc negrăite taine ale Sale. Iar dintre acestea, una dintre cele mai mari, este cea a mai înaintei vestiri a clipei despărţirii sufletului de trup, aşa încât omul să se pregătească cum poate mai bine pentru întâlnirea cu Domnul, Dumnezeul şi Judecătorul a toată făptura. O face aceasta Domnul ca „sufletele celor îmbunătăţiţi să fie mân­gâiate în ceasul morţii de adumbrirea dumnezeiască” („Everghitinos”) şi astfel „să se despartă de trup pline de încredinţare,… încercând o bucurie negrăită şi netălmăcită.” (Teognost – „Despre făptuire, contemplaţie şi preoţie”)
De o astfel de înştiinţare dumnezeiască a avut parte şi Părintele Cleopa. Unul dintre ucenicii de chilie din ultimii ani ai vieţii pământeşti ai Părintelui, vieţuitor şi astăzi în obştea Sfintei Mânăstiri Si­hăs­tria, ne-a povestit acestea. Cel cu care am vorbit împlinise mai mulţi ani respectiva ascultare pe lângă Avva, după care, în chiar ultimele luni ale vieţii Bătrânului, a fost rânduit într-o altă slujire pe la un schit al mânăstirii, spovedindu-se însă mai departe la Avva.
În Mânăstirea Sihăstria lucrurile se petrec în acest fel. În fiecare vineri este zi de mărturisire pentru toţi cei din obşte; astfel încât, cei care pot se întorc de pe la schituri, de pe la ascultări şi vin la Părinţii duhovnici spre a-şi mărturisi gândurile şi ispitele pe care le-au suferit de-a lungul săptămânii, cerând iertare şi dezlegare de păcate, sfat şi binecuvântare spre a-şi duce mai departe cu bine osteneala monahicească. Aceia dintre ei care sunt pregătiţi, urmează a primi sâmbăta sau duminica Sfânta Împărtăşanie în locul unde participă la Sfânta Liturghie, căci imediat după spovedanie fiecare este îndatorat să se întoarcă la ascultarea sa.
Într-o astfel de zi din Postul Crăciu­nului, a venit de la un schit al Sihăstriei şi ucenicul spre a se mărturisi la duhovnicul său, Părintele Cleopa. Şi-a descărcat sufletul, a primit mângîiere şi dezlegare, după care s-a pregătit de întoarcerea la schitul unde-şi avea ascultarea, mai ales că fiind sfărşit de noiembrie ziua era scurtă şi drumul anevoios. Dar chiar când se pregătea să ia binecuvântarea de drum de la Avva, acesta l-a oprit spunându-i: «Rămâi aici să ne împărtăşim mâine (adică la Sfânta Liturghie ce urma a fi săvârşită sămbătă dimineaţă) împreună.» Era pentru prima oară de când plecase de lângă Părintele Cleopa, când Bătrânul i-a cerut aceasta. S-a dovedit a fi şi singura dată.
Şi, ca pentru a-i confirma faptul că cererea aceasta era cu totul deosebită, i-a mai spus Avva: «De multă vreme te lupţi cu o ispită pe care ai mărturisit-o de mai multe ori, despre care te-am sfătuit de fiecare dată şi care totuşi nu-ţi dă pace. Mărturiseşte-o şi unui ierarh şi atunci nu vei mai fi muncit de ea». La întrebarea ucenicului unde să se ducă să-l întâlnească pe ierarh, Avva i-a spus «Nu-i nevoie să te duci niciunde. Mai rămâi câteva zile în mânăstire şi vor veni mai mulţi ierarhi aici».
Ucenicul, făcând ascultare de duhovnicul său, a rămas în Sihăstria. A doua zi s-a împărtăşit împreună cu Bătrânul şi a mai zăbovit câteva zile în aşteptarea venirii ierarhului despre care îi vestise Avva. Astfel mutarea la Domnul a Părintelui l-a aflat pe ucenic în mânăstire şi nu la mare depărtare, cum s-ar fi întâmplat dacă Părintele Cleopa nu l-ar fi înştiinţat mai dinainte. Cât despre ispita care l-a războit atâta vreme şi aceasta a încetat pentru totdeauna, o dată ce s-a mărturisit la unul dintre mulţii ierarhi ce au venit peste numai 4 – 5 zile spre a-l însoţi pe Părintele Cleopa pe drumul către Împărăţia dragostei neumbrite.
A cunoscut ucenicul şi din aceasta desăvârşirea Părintelui Cleopa, căruia Dumnezeu i-a descoperit, ca şi unui prieten, apropiata clipă a mutării sale din trup. Iar Părintele a arătat-o şi celor mai apropiaţi dintre ucenicii săi, prin pilde, astfel încât fiecare să se folosească cu adevărat până la sfârşit de înţelepciunea lui cea duhovnicească.