Lumea Monahilor anul I, nr.3 septembrie 2007

id35_1.jpg.jpg

EDITORIAL   –  PROBA VIEȚII

 

Florile de plastic. Răspândite prin magazine, birouri, săli de conferinţe sau biserici. La o privire rapidă, sunt imposibil de deosebit de florile adevărate. Au culori vii, frunze tefere, petale atrăgătoare. Le lipseşte un  singur lucru pentru a fi cu adevărat vii: frunzele moarte. Uscăturile care dovedesc zbaterea continuă, combustia internă nedespărţită de orice act autentic în care viaţa e deplină. Nu poţi aprecia cât de viu e un om prin vitalitatea acestuia. Chiar dacă nu eşti vivace, poţi să te prefaci, exuberanţa poate fi mimată, orice realitate poate fi maimuţărită, moartea însă nu…Moartea e dovada faptului că trăim cu adevărat. Monahii ne dau mărturie despre aceasta. Deşi se mişcă, vorbesc, într-un anume fel au ales deja să fie morţi. Se luptă chiar împotriva vieţii, pentru ca Viaţa să poată pătrunde în ei. Putem imita orice, putem juca orice rol – fariseii mimau chiar virtutea –, dar moartea unui monah pentru lume nu o poate copia nimeni. Între atâtea lucruri care se întâmplă prosteşte de la facerea lumii, ea are privilegiul de a fi un act cu adevărat unic…

Articole asociate: