Revista:

Manastirea si Lumea

id525_1.jpg.jpg

Contemporaneitatea a inventat turismul. Pâna nu demult, calatoriile peste mari şi tari erau apanajul exploratorilor. Ca sa ieşi din oraşul tau trebuia sa fi negustor sau dregator. Ca sa îti paraseşti tara trebuia sa fi un temerar. Acelaşi spirit modern a inventat turismul religios. În vechime zidurile vechi ale venerabilelor aşezari monahale erau doar un reper pentru ochiul duhovnicesc al pelerinului. Acum tot turistul are un ghid al mânastirilor. Le cauta pentru frumusete, pentru patina vremii, pentru relaxare. Oamenii care înca traiesc acolo dupa nişte reguli anacronice sunt cel mult bizari pentru un astfel de turist.
Îi fotografiaza ca pe nişte relicte ale antropologiei.
Le spulbera bruma de intimitate prin neîncadrarea în într-o rânduiala sfânta. Le cumpara odihna cazându-se la arhondaric la fel ca la hotel. Celor care cred ca aceasta e o forma de misiune a bisericii, le pot spune ca Duhul sufla unde vrea, dar nu şi în sufletul care nu îl cheama…