Revista:

Românii în însemnarile de calatorie ale lui Paul de Alep despre Rusia

id527_1.jpg.jpg

Patriarhul Macarie III Zaim(1647-1672), după o lungă şi primejdioasă călătorie, care a durat aproape 7 ani – prin Ţările Române, Ucraina şi Rusia – avea să se întoarcă în patria sa încărcat cu multe şi alese daruri, menite să acopere datoriile Patriarhiei Antiohiei. Cu ajutorul ţărilor ortodoxe menţionate, înaltul ierarh avea să restaureze totodată şi frumoasa catedrală patriarhală a Damascului. Notele de călătorie ale arhidiaconul Paul de Alep, fiul şi însoţitorul său în acest drum deloc uşor, sunt de o importanţă deosebită pentru români. Nu doar cele referitoare la Valahia şi Moldova, după cum aminteam în numărul trecut, ci şi însemnările despre Ucraina şi Rusia, netraduse încă în româneşte. Din cele câteva zeci de relatări – privitoare la români – ale celor doi sirieni, ajunşi în pământul Moscoviei – după cum este numit în însemnări – am ales spre edificarea cititorilor noştri doar câteva…

De la Putivlia la Moscova
Despărţindu-se de Ţara Cazacilor, Macarie al III-lea va fi întâmpinat, în cetatea Putivlia, de înalţi reprezentanţi ai ţarului Rusiei după o veche tradiţie pravoslavnică: „De Dumnezeu ocrotitul nostru ţar, Alexei Mihailovici, te întâmpină pe tine, Stăpâne, cu pâine şi sare!”. Mulţumind pentru primirea făcută, Patriarhul, vorbind greceşte şi turceşte, se roagă cu acest prilej pentru ţarul Rusiei şi-i binecuvântează pe trimişii acestuia „după obiceiul rusesc”. Tălmăcirea în limba locului este făcută de către un interpret pe care vestitul ierarh îl angajase în Moldova. Mişcat de smerenia şi de gesturile generoase ale ruşilor, de rugăciunea laolaltă a conducătorilor cu supuşii lor, arhidiaconul Paul de Alep nu uită nici acum, ca şi în cazul hatmanului Ucrainei, să amintească de trufaşele jilţuri ale domnitorilor Valahiei şi Moldovei.
Aflăm din Însemnări însă, că „diurna” Patriarhului Macarie Zaim fusese fixată de ruşi la 25 de copeici pe zi. Aceşti bani se dovedesc a fi totuşi neîndestulători. Paul de Alep avea să remarce: „Pe tot drumul, de la Putivlia la Moscova, nici măcar un om nu ne-a dat o turtă de pâine, fie în oraşe ori sate, căci aşa este obiceiul la ei… nu ca la valahi şi moldoveni…”. În acele timpuri, câmpiile, din Valahia şi până în Rusia, erau pline de roade. Pădurile ruseşti, cu arbori uriaşi şi de multe soiuri, îi impresionează în mod deosebit pe cei doi călători, sosiţi din locuri aride.
„Siguranţa vieţii şi a proprietăţii în aceste ţări, exceptând Moldova, este deosebită”- îşi însemnează Paul de Alep. În hotarele Rusiei, dangătul des al clopotelor le creează totuşi celor doi sirieni destulă teamă, amintindu-le de vestirea războaielor din Valahia şi Moldova. Ruşii obişnuiau pe atunci să bată clopotele nu doar în ajunul sărbătorilor şi duminicilor, ci şi la sfinţi necunoscuţi Patriarhului sirian, ori din motive mai puţin importante.
Bocetul
La înmormântări, Paul de Alep constată că sicriul rusesc era cioplit dintr-un singur trunchi de copac, şi nu încheiat din mai multe scânduri, precum în Valahia ori Moldova. Bocetul, în Rusia, era foarte diferit faţă de cel din Moldova. După moartea soţilor în război, femeile de la noi se retrăgeau adeseori la mânăstire, împreună cu copilele lor, rămase orfane. Plânsul sfâşietor al româncelor nu semăna nici cu cel al creştinelor din părţile Siriei, adeseori teatral şi zgomotos. În Moldova, bocetul dura uneori până la un ceas, după care lucrurile păreau că intră în firescul lor.
Organizarea Bisericii Ruse, din punct de vedere administrativ, i s-a părut Patriarhului Antiohiei a fi mult mai bună faţă de cea din Ţările Române. Certificatele de căsătorie de la ruşi şi evidenţa clară a înrudirilor „până la al şaptelea neam” îl vor face pe Paul de Alep să deplângă starea Bisericilor Valahiei şi Moldovei, prin cuvinte ce nu dorim a le reproduce aici. Sărbătoarea Naşterii Domnului în Rusia, pentru cei doi călători sirieni, este asemănătoare cu cea din Ţările Române.
Sunt amintiţi în Însemnările despre Rusia mai mulţi dintre domnitorii Moldovei. Patriarhul Macarie a fost, de altfel, martor al ultimelor luni de domnie ale lui Vasile Lupu, a înlăturării lui de pe tron şi înălţării ca domn a lui Gheorghe Ştefan. În urma acestei călătorii s-a păstrat şi o istorie a voievodului moldovean Vasile Lupu, descoperită nu de mult într-o bibliotecă din Liban.
La praznicul sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel (1668), Patriarhul Macarie al Antiohiei va avea bucuria să slujească împreună cu un mare ierarh ardelean, Sf. Sava Brancovici, călător în Rusia, tot după ajutoare, pentru năpăstuita Biserică a Ardealului – în catedrala Adormirii Maicii Domnului din Kremlin.
Încheiem aceste puţine rânduri cu o veste îmbucurătoare – de ultimă oră – Remarcabila arabistă Ioana Feodorov, fiica regretatului academician Virgil Cândea, a început deja traducerea din limba originală a acestor preţioase Însemnări.