Revista:

Taina Ascultarii

id524_1.jpg.jpg

Versiunea în limba greacă a acestei epistole a apărut în revista Agios Kyprianos, nr. 314/Mai-Iunie 2003.

Sfântul Munte Athos,
8 aprilie 1947

Iubita mea copilă, adânc al sufletului meu, […] privighetoarea mea cu dulce glas care cântă din alăuta [cea duhovnicească] precum dumnezeiescul David, cel ce slăvea Sfintele Sfinţilor prin cântări dumnezeieşti şi cereşti, cântări în care se slăveşte Tatăl, se veseleşte Fiul şi se bucură Preasfântul Duh – aşadar, har peste har sufletelor voastre binecuvântate şi sufleţelului tău!
Iubita mea fiică, m-au bucurat cele spuse de tine, căci am primit scrisoarea ta pe care am citit-o cu multă bucurie, vrând să aflu numele tău, al noii [monahii] B., ca să se sature dorul sufletului meu, şi chinul suferinţelor mele pentru tine să ia sfârşit, iar de-acum încolo să ridic glas de mulţumire către Dătătorul cel Bun şi Binefăcătorul nostru Dumnezeu, care ca un adevărat Părinte şi iubitor de oameni împlineşte voile fiilor săi, dacă aceştia se fac bine-plăcuţi Lui!
Păstrează, aşadar, iubita mea, panoplia cea tare pe care ai primit-o şi luptă-te cu osârdie, îndreptându-ţi cu tărie săgeţile către vrăjmaşi şi lovindu-i cu suliţa, având un singur ţel: să nu faci niciodată neascultare de Maica Stareţă. Căci mai lesne este a-l mâhni pe Dumnezeu decât pe Maica ta Duhovnicească; fiindcă de se va întrista Dumnezeu din pricina ta, o vei avea solitoare pe Maica Stareţă ca să-l roage stăruitor pentru tine; de o vei întrista însă pe dânsa, cine îl va mai îmbuna pe Domnul pentru tine?
Cu adevărat, mare este Taina ascultării! Dacă dulcele nostru Iisus a fost începătorul acestui drum, şi s-a făcut pentru noi chip al ascultării, cu atât mai mult suntem datori să-l urmăm pe Dânsul!
O! De-aş fi şi eu între voi, pentru a mă nevoi cu ascultarea în adevăr, cea mult-râvnită de mine! Mărturisesc cu sinceritate şi cu toată tăria, în deplină cunoştinţă, că altă cale de mântuire care să te ţină departe de orice rătăcire şi lucrare a vrăjmaşului nu există. Iar dacă vreuna dintre voi îşi doreşte cu adevărat să se mântuiască, şi doreşte să-l afle în scurtă vreme pe dulcele Iisus, este datoare să facă ascultare, şi se cuvine să o „cinstească” pe Maica Stareţă cu atâta dragoste, ca şi când ar vedea într-însa chipul lui Dumnezeu.
Fiindcă această binecuvântată, pentru fiecare [suflet] din cele pe care le ia în primire, se prinde cu un lanţ greu împrejurul grumazului, şi are nevoie, cu adevărat, de multe rugăciuni pentru a-şi uşura povara. Are nevoie de multă dragoste nefăţarnică, şi nu de neascultare. Are nevoie ca de pe buzele voastre să picure miere şi ambrozie, şi nu împotrivire în cuvânt. Are nevoie de necontenite sărutări cu lacrimi în ochi, şi nu de certuri. Trebuie să vărsaţi lacrimi multe şi neprefăcute, rugând-o pe Preasfânta Născătoare de Dumnezeu să îi dea sănătate sufletului şi trupului şi să nu aibă parte de vrajbă şi de certuri.
Orice cuvânt greu pe care îl veţi rosti către dânsa la vreme de ispită, fiindcă vine de la şarpele cel viclean, îi va stropi cu venin sufletul, şi se va ofili ca floarea bătută de piatră, nemaiavând putere să se roage îndeajuns nici măcar pentru sine până nu va trece durerea.
Pe când, dacă faceţi toate cele pe care le-am spus înainte, cu ascultare şi cu dragoste, atunci sufletul ei va înflori ca o floare cu bună-mireasmă şi se va ridica spre înălţimi; se va ruga şi va fi luminată; va sfătui cu înţelepciune, va spori, iar harul pe care i-l va da Domnul se va face un izvor nesfârşit ce se va revărsa asupra tuturor.
Ascultaţi aşadar acestea şi învăţaţi‑le ca şi cum vi le-ar fi spus Duhovnicul şi Maica Stareţă. Iar aceasta v-o spun, fiind­că mi-aţi cerut mie, smeritului, să vă scriu, deşi eu ştiu că nu aveţi nevoie de cuvintele mele. Însă fiindcă iubesc mult ascultarea, fac ascultare de voi şi împlinesc ca un rob ceea ce mi-aţi poruncit. Mi-aţi spus „scrie”, şi scriu; „roagă-te pentru noi”, şi mă rog; vă iubesc şi fac ascultare, şi dacă mi-aţi spune „opreşte-te”, m-aş opri.
Aşadar, dacă şi voi mă iubiţi ca pe un frate adevărat, faceţi şi pentru mine rugăciune, începând cu Duhovnicul vostru şi cu Maica Stareţă, şi până la cea mai mică dintre voi. Rugăciune cu durere de suflet şi cu dragoste nefăţarnică în Hristos, ca Domnul să mă păzească pentru rugăciunile voastre; căci am desăvârşită încredere în voi şi vă iubesc cu neprefăcută dragoste în Iisus al meu, nădăjduind că Dânsul mă va milui pentru rugăciunile voastre, şi se va împlini atunci cu noi cuvântul care spune „fratele ajutat de frate este ca o cetate tare” (Pilde 18:19) […]

Traducere şi note de
Doru Ionuţ Vasile