Revista:

Teme-te de greci…

id483_1.jpg.jpg

Art. 62 din Tratatul de la Berlin 1878: „Monahii de la Athos, oricare ar fi locul lor de origine, vor continua să fie protejaţi în proprietăţile şi privilegiile de până acum şi se vor bucura fără nicio excepţie de deplina egalitate a drepturilor şi beneficiilor”.
Art.13 din Tratatul de la Sevres din 10 august 1920: „Grecia se angajează să recunoască şi să menţină drepturile tradiţionale şi libertăţile de care se bucurau comunităţile mănăstireşti orthodoxe ale Sfântului Munte, în conformitate cu art. 62 al Tratatului de la Berlin din iulie 1878”

Aceeaşi obligaţie şi-a asumat-o Gre­cia şi la Laussane în 24 iulie 1923 prin tratatul semnat cu Turcia. Cu toa­te acestea, prin Constituţia din 1926, Grecia supune Athosul deplinei sale suveranităţi:
Art.109: „Peninsula Athosului, începând de la Megali Vigla şi mai departe, formând cadrul Muntelui Athos, constituie, potrivit vechiului său statut privilegiat, o regiune prevăzută cu autoguvernare în statul grec, a cărui suveranitate asupra acestui teritoriu rămâne întreagă. Din punct de vedere spiritual, Sfântul Munte se găseşte sub jurisdicţia imediată a Patriarhului ecumenic. Toţi cei care se retrag acolo primesc naţio­nalitate greacă din momentul în care sunt admişi ca novici sau călugări, fără altă formalitate.”
Cum s-a ajuns la această stare de lucruri? Simplu: prin metode tradiţionale greceşti.
Grecii l-au determinat mai întâi pe Patriarhul Constantinopolului Ioachim III să dea, la 31 decembrie 1911, un „canonism” (al VII-lea) – un scurt statut care să le confere lor privilegii noi faţă de ceilalţi călugari athoniţi. Statutul a fost alcătuit de către o comisie numită de greci, din componenţa căreia făceau parte 5 monahi eleni. Acesta este actul aprobat la 10 mai 1924 de către reprezentanţii a doar 19 mănăstiri – cea care nu l-a acceptat fiind mănăstirea rusească Sfântul Pantelimon – şi conform tradiţiei athonite n-ar fi trebuit să fie ratificat. Mai mult de atât, în ho­tărârea de aprobare a statutului se pre­cizează fals că ar fi fost acceptat de toate cele 20 de mănăstiri. Statutul – după care se conduce Sfântul Munte şi în ziua de astăzi – conţine o serie de dispoziţii contrare atât tradiţiei athonite, cât şi pre­vederilor internaţionale referitoare la statutul juridic al Sfantului Munte şi al vieţuitorilor de altă naţionalitate de­cât cea grecească, care doreau să se stabilească acolo. Iată doar câteva prevederi ale statutului:
1. Răpeşte independenţa schiturilor, chiliilor, colibelor, etc, declarându-le anexa uneia din cele 20 de mănăstiri, (art. 1);
2. Refuză dreptul de proprietate ori­că­rui aşezământ din Sfântul Munte, exceptând cele 20 de mănăstiri mari
(art. 2);
3. Fixează numărul mănăstirilor mari la 20, pentru ca alte schituri să nu ceară ridicarea la rang de mănăstire (art. 3);
4. Prevede obligativitatea cetăţeniei greceşti pentru toţi monahii, indiferent de naţionalitate (art. 6);
5. Declară schiturile, chiliile, colibele, etc, proprietatea neînstrăinabilă a mănăstirilor tutelare (art. 126);
6. Interzice transformarea schiturilor în mănăstiri sau a chiliilor în schituri şi a colibelor în chilii (art. 133);
7. Opreşte vânzarea chiliilor şi colibelor fără aprobarea prealabilă a mă­năstirilor (art. 138);
8. Declară mănăstirea tutelară drept primul cumpărător în cazul vânzării unei chilii sau colibe (art. 140);
9. Limitează la trei numărul monahilor cu drept de moştenire asupra unei chilii (art. 161).
Toate aceste hotărâri sunt abuziv lua­te, fiindcă statutul acesta este lovit de nulitate, el nefiind semnat de mănăstirea rusească a Sfântului Pantelimon! Această discriminare faţă de călugării de altă naţionalitate este reluată în Constituţia elenă din 1926, care consfinţeşte în mod ilegal statutul de suveranitate (art. 109) al Greciei asupra acestui teritoriu aflat doar sub mandat. Această constituţie a suferit numeroase modificari, însă articolele referitoare la Muntele Athos au rămas neschimbate, chiar şi Constituţia actuală, din 11 iunie 1975, reia vechile prevederi în art. 105, par. 1-5.
Nedreptatea aceasta, deloc ortodoxă, are loc în ciuda tuturor angajamentelor luate de către Grecia la tratatele internaţionale anterioare, la care declarase că va respecta întru totul autonomia Athosului, limitându-se doar la a asigura paza şi ordinea interioara. Grecia a anulat astfel Sfântului Munte caracterul său interortodox, încălcând şi tratatele internaţionale şi regulile athonite, transformând chiar „Grădina Maicii Domnului” într-o comunitate exclusiv grecească (Paradoxal, toţi monahii români din Munte au paşapoarte greceşti!). Athosul a fost dintotdeauna liber; până şi Poarta otomană i-a garantat şi respectat această libertate! Nici un musulman nu avea voie să calce acolo, ba mai mult sultanul Selim I este pomenit între ctitorii mănăstirii Xiropotamu!
Am scris aceste lucruri deoarece în momentul de faţă grecilor le e teamă de românii din Athos, care s-au înmulţit, şi-au cumpărat chilii şi le-au refăcut – cu sprijinul lui Becali, sau fără – şi au devenit o primejdie pentru athoniţii eleni aflaţi în scădere numerică progresivă. Din acest motiv o maşină cu nisip costă (aproximativ) 500 de euro pentru un grec şi 550 de euro pentru un monah român. Bineînţeles că şi pentru a avea un statut legal în Athos trebuie să devii cetăţean grec mai întâi, lucru teribil de anevoios pentru un român. Şi dacă nici aşa nu au stopat râvna românească, atunci brusc Chenotita şi-a dat seama că trebuie să stârpească „vagabondajul” călugărilor prin măsuri de identificare şi de obligare a părăsirii Athosului dacă nu au acte legale aghioritice! Aceleaşi metode greceşti…
Poate că ar trebui să nu ne mai fie atât de indiferentă situaţia fraţilor noştri din Athos care se roagă pentru neamul românesc!