Revista:

Manastirea martirilor anonimi de la Adamclisi

id58_adamclisi.jpg.jpg

Între anii 1970-1971 s-au făcut săpături arheologice în cetatea de la Adamclisi. Ele au avut ca punct de lucru Bazilica principală, unde au fost descoperite osemintele unor martiri. Dictatura comunistă a aşezat peste acestea placa grea a uitării. Hristos nu a îngăduit însă ascunderea adevărului sub obroc.

 

Mânăstirea Sfântul Apostol Filip s-a înfiinţat în localitatea Adamclisi, în cinstea sfinţilor cinci mucenici, care au fost descoperiţi în cripta de sub altarul Bazilicii principale a cetăţii situată chiar lângă monumentul Trophaeum Traiani.
Cineva se poate intreba de ce hramul este tocmai Sfantului Apostol Filip? Răspunsul se află în câteva documente descoperite recent într-o bibliotecă bendictină în care se atestă faptul că Sfântul Apostol Filip a propovăduit Sfânta Evanghelie o perioadă scurtă de timp în ţinutul Dobrogei de azi. Ţinând cont de aceste mărturii, se cuvenea ca şi Sfântului Apostol Filip să i se acorde cinstea cuvenită prin ridicarea unei mânăstiri cu hramul său.
Despre sfintele moaşte ale mucenicilor anonimi se ştie că au fost descoperite în anii 70’. Datorită conjuncturii politice din ţara noastră totul a fost trecut sub tăcere. Sfintele oseminte au fost depozitate în saci de ciment şi duse la Centrul de Cercetări Antropologice al Academiei Române unde au rămas până în zilele noastre.
La vremea aceea specialiştii antropologi au facut analize asupra oaselor şi o reconstituire după un craniu, ajungându-se la concluzia că sfinţii aveau între 27 şi 33 de ani şi că erau localnici. Săpăturile prealabile descoperirii, efectuate între anii 1970-1971, au permis infiltrarea apei provenite din ploi şi din topirea zăpezilor, fapt care a şters inscripţiile din criptă. În prezent se mai păstrează doar două litere din greaca veche, care nu au legătură între ele. Sfinţii sunt învăluiţi într-un anonimat total.
Datorita acestei aure de mister aşter­nute asupra identităţii osemintelor au apărut suspiciuni în legătură cu cinstirea lor ca sfinte moaşte. Istorici ca Alexandru Barnea şi specialişti antropologi au afirmat însă că scheletele descoperite aparţin unor oameni martirizaţi. Prin studiile antropologilor s-au evidenţiat urme evidente de tăieturi la nivelul vertebrelor, coloanei şi la nivelul oaselor mâinilor, dovezi care ne indică faptul că au fost ucişi prin tăierea membrelor, şi apoi, probabil, au fost decapitaţi. Un alt argument spre dovedirea autenticităţii sfintelor moaşte este faptul că romanii interziceau îngroparea morţilor în cetate, cimitirele fiind aşezate în afară. Cetatea de la Adamclisi nu face excepţie, cimi­tirul fiind aşezat pe dealul de vis-à-vis, lângă mânăstirea nou infiinţată. Dacă osemintele ar aparţine unor oameni obişnuiţi ele ar fi trebuit să se afle în acel cimitir şi nu în bazilică.   Ele se aflau în criptă pentru că încă din primele secole după Hristos creştinii aveau obiceiul de a se ruga pe mormintele martirilor. Odată cu construirea primelor biserici (secolul al II-lea) altarele se clădeau având la bază sfinte moaşte. După prima jumătate a secolului al IV-lea, la îndemnul Sfântului Ioan Gură de Aur, creştinii aşezau altarele sfintelor locaşuri pe trupurile mărturisitorilor cinstindu-le ca pe nişte odoare de mult preţ, pentru că “ne vor apăra de molime şi de alte primejdii”.
Din aceste considerente Î.P.S. Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, a solicitat ca osemintele să fie restituite Arhiepiscopiei, acestea ajungând întâi la Peştera Sfântului Apostol Andrei, în ziua hramului pe 30 noiembrie 2006, din anul 2007 aceasta dată fiind însemnată în calendar ca zi a cinstirii aducerii sfintelor moaşte.
Ulterior ele au fost aduse la mânăstirea Dervent, pentru ca de anul acesta să se reîntoarcă la Adamclisi. Aici, împreună cu obştea şi creştinii care au ajutat, s-a reuşit punerea pietrei de temelie a bisericii, pe 28 februarie 2007, iar 9 luni mai târziu, pe 14 noiembrie 2007, s-a oficiat slujba de sfinţire a peşterii cu cripta care va adăposti de acum sfintele moaşte.
Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu pentru rugăciunile Sfinţilor Mucenici de la Adamclisi, care s-au lăsat martirizaţi pentru Sfânt Numele Tău, mi­luieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin!