Lumea Monahilor anul II, nr. 1 (7) Ianuarie 2008

id8_lumeamonahilor7.jpg.jpg

EDITORIAL   –  ANOTIMP MONAHAL…

 

Cred că iarna e anotimpul monahal prin excelenţă. În el sevele dorm adumbrite de albul zăpezii, iar făptura îşi potoleşte zburdalnica părelnicie. Dacă după cădere există amăgire în zidire, atunci ea dispare iarna. Ca şi cum creaţia toată ar accepta o asceză pentru a se îmbrăca în alb. Zăpada curăţă şi îmbracă în lumină tot ceea ce anul a murdărit cu trecerea lui.
Nu întâmplător, Biserica a aşezat acum două sărbători ale înnoirii: Naşterea şi Botezul Mântuitorului. Una schimbă din rădăcini lumea, iar cealaltă o curăţă. Două lucrări duhovniceşti, două mişcări ale inimii. Iubirea care zideşte şi pocăinţa care spală. Două vâsle cu care un monah îşi croieşte drum prin curgerea vieţii.
Iarna, cred, e anotimpul monahal prin excelenţă…

Articole asociate: