Revista:

„Bucura-te cea plina de Har, Domnul este cu tine. Binecuvantata esti tu intre femei.”

id80_1.jpg.jpg

Pentru noi, creştinii ortodocşi, Buna Vestire spune bunăvoinţa lui Dumnezeu faţă de oameni, faţă de lume, iubirea lui Dumnezeu faţă de credincioşi. Buna Vestire este o deschidere din partea lui Dumnezeu către om şi o deschidere din partea omului către Dumnezeu. Noi ne gândim la Dumnezeu ca la cel ce este bun si iubitor de oameni, ca la cel ce este milostiv si iubitor de oameni, ca la cel ce are ca lucrare să ne miluiască şi să ne mântuiască pe noi: „Că al Tău este a ne milui şi a ne mântui pe noi”. Ne gândim la Dumnezeu ca la Cel Ce vine către noi, ne gândim la Dumnezeu ca la Cel Ce ne aşteaptă pe noi să mergem către El, iar Buna Vestire ne asigură ca aşteptarea nu ne este degeaba, că bunăvoirea lui Dumnezeu e o realitate, că Iubirea lui Dumnezeu se revarsă către oameni, că Maica Domnului este aleasă de Dumnezeu pentru binele omenirii întregi. Sfântul Evanghelist Luca în Evanghelia sa ne face parte de bucuria de a ne şti în atenţia lui Dumnezeu!

 

Vestirea naşterii lui Dumnezeu

Îngerul binevestitor a venit în Nazaret, la Preasfânta Fecioară Maria, şi i-a spus: „Bucură-te, cea plină de Har, Domnul este cu tine. Binecuvântată eşti tu între femei”. A fost un salut neaşteptat de Preasfânta Fecioară Maria. Cuvintele acestea Preasfânta Fecioară Maria le-a pri­mit întrebându-se: de unde poate să fie această alegere a ei. Şi Îngerul binevestitor i-a spus Prea­sfintei Fecioare Maria că ea ar putea să îl nască pe Mântuitorul lumii. Când Îngerul binevestitor i-a spus Preasfintei Fecioare Maria că ea ar putea să fie Mama Mântuitorului trimis de Dumnezeu pentru noi oamenii şi pentru a noastră mântuire, a întrebat pe Îngerul binevestitor: „Cum poate să fie aceasta, cum ar putea să fie aceasta, de vreme ce” – zicea Preasfânta Fecioară – „eu nu ştiu de bărbat?”. Şi atunci Îngerul binevestitor a zis către Preasfânta Fecioară: „Duhul Sfânt se va coborî peste tine şi puterea Celui Preaînalt te va umbri, de aceea şi Sfântul care Se va naşte din tine Fiul lui Dumnezeu se va chema.” Când Preasfânta Fecioară a auzit aceste cuvinte rostite de Înger s-a învoit la lucrarea pe care Dumnezeu voia să o facă pentru noi şi pentru a noastră mântuire. Şi a zis către Îngerul binevestitor: „Iată roaba Domnului. Fie mie după cuvântul Tău”.

Ascultarea Maicii Domnului

Maica Domnului a primit să fie Mama Mântuitorului lumii. A pri­mit alegerea pe care i-a făcut-o Dumnezeu-Tatăl, care a binevoit ca Fiul Său să se facă Om pentru noi şi pentru a noastră mântuire şi să Se nască din Preasfânta Fecioară. Era în aceas­ta o alegere, o alegere a lui Dumnezeu şi alegerea aceasta se putea împlini numai cu asentimentul Preasfintei Fecioare Maria. Şi Preasfânta Fecioară Maria a fost de acord să se întâmple cu ea ceea ce şi-a propus Dumnezeu să facă spre binele oamenilor. Şi Preasfânta Fecioară Maria a primit să fie Mama Mântuitorului. Aşa că gândindu-ne la Preasfânta Fecioară ne gândim la supunerea Ei faţă de voia lui Dumnezeu: „Fie mie după cuvântul Tău” – adică vreau să se întâmple cu mine ce a rânduit Dumnezeu să se întâmple, vreau să fiu Mama Mântuitorului Lumii, vreau să fiu cea aleasă de Dumnezeu-Tatăl, cea aleasă de Dumnezeu-Fiul, cea aleasă de Dumnezeu-Duhul Sfânt. Pentru că în cuvintele acestea ale Îngerului: „Duhul Sfânt se va coborî peste tine şi puterea Celui Preaînalt te va umbri de aceea şi Sfântul care Se va naşte din tine Fiul lui Dumnezeu se va chema”, sunt pomenite cele trei persoane ale Preasfintei Treimi: Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh, iar Preasfânta Fecioară Maria a devenit locaş al Preasfintei Treimi. Noi o ştim pe Maica Domnului locaş al Preasfintei Treimi pentru veşnicie. De ce? Pentru că Preasfânta Fecioară Maria n-a fost locaş al Preasfintei Treimi numai pentru vremea în care a purtat în pântecele ei pe Mântuitorul lumii, numai pentru vremea în care L-a purtat în braţele ei pe Cel ce, pentru noi şi pentru a noastră mântuire, S-a pogorât din Ceruri, prin Sfânta Fecioară Maria şi de la Duhul Sfânt S-a făcut om. Noi ştim că Maica Domnului este locaş al Preasfintei Treimi pentru totdeauna  pentru că ea nu l-a primit numai în pântecele ei pe Mântuitorul lumii, ci şi în inima Ei. Iar de inima Maicii Domnului niciodată nu S-a despărţit Mântuitorul lumii. Şi unde este Mântuitorul acolo este şi Dumnezeu-Tatăl, acolo este şi Du­hul Sfânt. De aceea adresându‑ne Maicii Domnului într-o alcătuire de la Sfântul Maslu zicem: „pe tine, Prea­curatul Palat al Împăratului Ceresc, ceea ce eşti multlăudată, te rog, curăţeşte mintea mea cea întinată cu  tot felul de păcate şi o fă locaş în­frumuseţat al Dumnezeieştii Tre­imi, ca să laud şi să măresc puterea ta şi mila ta cea nemăsurată, fiind mântuit eu, netreb­nicul, robul tău”.

Maica Domnului mijlocitoarea

Ceri de la Maica Domnului in­ter­­ven­ţia aceasta de a fi şi noi ceea ce este ea, adică locaş al Preasfintei Treimi, locaş al lui Dumnezeu-Tatăl, care ne iubeşte, al lui Dumnezeu-Fiul, care ne primeşte, al lui Dumnezeu-Duhul Sfânt care ne um­breşte. Ne gândim la Maica Domnului ca la Ceea Ce ne învaţă să ne supunem lui Dumnezeu cum s-a supus ea şi să facem şi noi voia lui Dumnezeu, cum ea a făcut voia lui Dumnezeu. Sfânta Fecioară Ma­ria este pentru noi ajutătoare la mântuirea noastră ca mijlocitoare şi este ajutătoare a noastră ca exemplu de împlinire a voii lui Dumnezeu. Avem mare bucurie din gândul la Maica Domnului. Şi mai ales prin faptul că ceea ce s-a întâmplat cu Maica Domnului se întâmplă, se poate întâmpla şi cu noi. Aceasta o înţelegem din faptul că la Sfânta Liturghie, când împreună cu preotul slujeşte şi diaconul, atunci când se aşează pe Sfânta Masă Cinstitele Daruri, după intrarea cea mare, după înconjurarea pe care o face preotul prin faţa credincioşilor, având Cinstitele Daruri în mâinile sale, zice către diaconul cu care împreună slujeşte: „Pomeneşte‑mă, frate şi împreună-slujitorule” şi atunci diaconul zice: „Preoţia ta să o pomenească Domnul Dumnezeu întru Împărăţia Sa. Roagă‑te pentru mine, părinte”. Şi preotul care ascultă la această rugăminte spu­ne: „Duhul Sfânt să vină peste tine şi puterea Celui Prea Înalt să te umbrească” şi diaconul zice: „Acelaşi Duh Sfânt să lucreze împreună cu noi în toate zilele vieţii noastre. Pomeneşte-mă, părinte”, iar preotul zice: „Diaconia ta s-o pomenească Domnul Dumnezeu întru Împărăţia Sa”. Din aceste cuvinte rostite în cadrul Sfintei Liturghii întelegem că darul lui Dumnezeu vine şi către noi, prin mijlocirile Maicii Preacurate, că şi noi putem să fim locaş al Preasfintei Treimi. Să se întâmple cu noi ceea ce zicem noi către Maica Domnului: „Pe Tine, Preacuratul Palat al Împăratului Ceresc, ceea ce eşti multlăudată, te rog, curăţeşte mintea mea cea întinată cu tot felul de păcate şi o fă locaş înfrumuseţat al Treimii celei Dumnezeieşti”. Şi spunem cu ce scop cerem aceasta: „…ca să laud şi să măresc Puterea Ta şi Mila Ta cea nemăsurată…”. Cine zice asta? „Eu, netrebnicul, robul tău, care vreau să fiu mântuit”. Să mulţumim Domnului pentru bucuria pe care o avem din exemplul Domnului nostru Iisus Hristos, să fim şi noi dori­tori de a-L purta pe Dumnezeu în Sfânta Treime în conştiinţa noastră, în sufletul nostru, în inima noastră. Aceas­ta se poa­te întâmpla în măsura în care ne unim cu voia lui Dumnezeu cum s-a unit cu Maica Preacurată. Să cerem ajutor de la Dumnezeu ca să fim locaşul Preasfintei Treimi, să cerem mijlocirea Maicii Domnului ca să ne putem minuna şi noi de dumnezeiască mărirea ei. Să dăm slavă lui Dumnezeu pentru darul pe care Îl dă credincioşilor care ţin seama de Maica Preacurată, cea mai înaltă decât Cerurile şi mai curată decât strălucirile soarelui. Să ne gândim la mijlocirile Maicii Domnului care este „mai cinstită decât Heruvimii şi mai mărită, fără de asemănare, decât Serafimii”, care este cea pe care a ales-o Dumnezeu să fie ajutătoarea noas­tră de acum şi până în veac.