Revista:

Noul Mitropolit al Moldovei si Bucovinei

id79_1.jpg.jpg

În data de 5 martie a anului curent, în cadrul unei şedinţe a Sfântului Sinod care a ales opt noi episcopi, Înalt Prea Sfinţitul Teofan a fost desemnat să ocupe scaunul vacant al Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei. Noul păstor de la Iaşi a fost ales cu o majoritate de 32 de voturi din 45.

 

Există un cuvânt în Scriptură, Dumnezeu grăieşte prin gura unui profet: „Gândurile mele nu sunt ca gândurile voastre şi căile mele ca ale voastre”(Isaia cap. 55, vs. 8). Cred că sub egida acestui cuvânt din Scriptură s-au desfăşurat şi alegerile pentru Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei. Surprinderea mea a fost mare, dau slavă lui Dumnezeu că mă cheamă la o altă slujire în Biserică. Mi se frânge pe de o parte inima că mă despart de poporul lui Dumnezeu din Oltenia, cu care zic eu că m-am identificat, poate spun cuvinte mari însă, până la ultima picătură de sânge. Aceasta pe de o parte. Pe de altă parte mă îndrept spre Iaşi „cu frică de Dumnezeu cu credinţă şi cu dragoste” pentru că slujirea arhierească nu este alt­ceva decât o prelungire a Liturghiei în timp şi spaţiu. Dar aşa cum am simţit de-a lungul celor aproape opt ani cât am slujit în Craiova ajutorul Sfântului Nicodim de la Tismana, ocrotitorul ­Olteniei tot aşa nădăjduiesc că rugăciunile Sfintei Parascheva, ale Sfântului Ioan cel Nou de la Suceava, ale Sfântului Ştefan cel Mare, ale Sfinţilor Dosoftei şi Varlaam, şi ale tuturor sfinţilor care au odrăslit pe pământul Moldovei mă vor sprijini să îndeplinesc slujirea pentru care sunt chemat acolo. Am de asemenea  speranţa că voi primi ajutor din partea Prea Fericitului Părintelui Patriarh Daniel care amintea că această lucrare nu poate fi considerată altfel decât lucrarea Duhului Sfânt şi în acelaşi timp cred că celălalt moldav, Prea Fericitul Părinte Patriarh Teoctist, de care am fost atât de puternic duhovniceşte legat, a fost prezent în sala sinodală astăzi, pentru că este mai prezent cineva plecat dintre noi decât suntem noi unii în faţa altora şi el,  Prea Fericitul Părinte Patriarh Teoctist, care a păstorit atât la Craiova cât şi la Iaşi, mă va ocroti acolo sus cu rugăciunile sale.
Pr. Titus Dumitrică: Ce transmiteţi în acest moment monahilor din Moldova?
Le transmit ceea ce am încercat să le transmit şi monahilor din Oltenia. Şi anume, episcopul, mitropolitul, patriarhul, este primul călugăr al eparhiei. Acolo în mânăstire episcopul primeşte putere din partea lui Dumnezeu şi cu puterea primită de la Dumnezeu încearcă să slujească pe credincioşii din parohie, să controleze activitatea centrului eparhial, sau a celorlalte instituţii educaţionale, media, de caritate, care fac parte din infrastructura misionară a unei eparhii.

Era o seară de vară. Împreună cu un coleg de facultate, acum coleg de redacţie – Pr. Visarion Alexa –, urma să îl întâlnim pe Prea Sfinţitul, pe atunci, Teofan Sinaitul. De o neseriozitate vecină cu nesimţirea am întârziat. O oră. Verificată pe ceas. La Antim, un episcop vicar patriarhal aştepta doi studenţi teologi pentru a îi sfătui…
Când am ajuns în sfârşit, ne aşteptam la o bruftuluială sau măcar la o întâmpinare glacială. O meritam cu vârf şi îndesat! Nimic din toate acestea. Prea Sfinţitul ne-a primit râzând, întrebându-ne doar: „Măi leilor, voi după ce vă potriviţi ceasul?” Ne-a spus că trebuie să plece, pentru că are o altă întâlnire ne-a binecuvântat şi… a plecat. Atât. Fără ranchiună, fără reproşuri, fără obişnuita morgă oficială care depărtează şi răceşte. De atunci am întâlnit mulţi părinţi duhovnici, mulţi dintre ei cu viaţă îmbunătăţită. Dar nu am mai primit nici o lecţie atât de directă, atât de frumoasă şi blândă despre smerenie. Monahii mânăstirilor moldovene se vor folosi foarte mult, cred eu, de pe urma acestei virtuţi a noului lor păstor, căruia îi urăm şi pe această cale: „Întru mulţi ani de păstorire, Înalt Prea Sfinţite Părinte!”

 

Un sfert de veac în slujba lui Hristos

 

Înalt Prea Sfinţitul Teofan este călugăr de 24 de ani şi slujeşte altarului de 23.
A venit pe lume în comuna Corbi din judeţul Argeş pe 19 octombrie 1959, zi în care biserica îl prăznuieşte pe Sfântul Prooroc Ioil, primind la botez numele Dumitru. Primele opt clase le-a urmat în comuna natală după care a plecat la Craiova unde a absolvit seminarul. Între anii 1980-1984 a fost student al Institutului de Teologie Ortodoxă din Bucureşti. În anul absolvirii va intra în monahism la Schitul Crasna din Prahova, mânăstire care a mai dat Bisericii mulţi alţi ierarhi. Teza de licenţă, „Voturile monahale în lumina desăvârşirii creştine”, anunţă deja vocaţia viitorului călugăr. În anul următor, 1985, monahul Teofan va fi hirotonit diacon şi preot. Între 1986 şi 1990 va studia la Institutul Sfântul Serghie din Paris şi va fi, începând cu anul 1987, duhovnic la Mănăstirea „Acoperământul Maicii Domnului” din Bussy en Othe. Va obţine titlul de doctor în teologie cu teza „La divino-humanité du Christ et la deification de l’homme dans l’oevre du Saint Maxime le Confesseur”, calificativul summa cum laude.
În anul 1990 va reveni în ţară îndeplinind funcţia de Secretar al Cabinetului Patriarhal până în anul 1991 când Prea Fericitul Teoctist îl va hirotoni şi instala ca Episcop Vicar Patriarhal. A slujit Biserica în această funcţie până în anul 2000 când a fost ales Arhiepiscop al Craiovei şi Mitropolit al Olteniei.