Revista:

Avva Neonil

id95_1.jpg.jpg

Motto: Cu un ban dăruit, poţi cumpăra cerul. Nu fiindcă cerul ar fi atât de ieftin, ci fiindcă Dumnezeu este atât de plin de iubire. (Sfântul Ioan Hrisostom)

 

Egumen al mănăstirii Frăsinei din 1961, cel mai vechi stareţ din Ro­mânia, are 86 de ani petrecuţi în astă lume, iubeşte împărăţia cerurilor, dis­pre­ţuieşte bogăţia şi caută cu osârdie răsplata cerească.

 

Este ctitorul a multor biserici şi mănăstiri din ţara noastră, pentru că tot ceea ce îi prisoseşte trimite parohiilor sărace, pentru el şi obştea sa oprindu‑şi doar strict cele de trebuinţă, ştiind că neaverea voită comoară în cer este.
Scump la vorbă, bun la suflet, iubitor de pravilă şi bună rânduială, avva Neonil a păstrat Frăsineiul în ritmul de viaţă athonit, cu slujbe de noapte şi rugăciuni la lumina lumânărilor.
Spunea un părinte că s‑a aflat oarecând iubitorul de Dumnezeu stareţ într‑o piaţă de fructe din Râmnicul Vâlcea, târguind cireşe pentru obştea sa. Şi acelaşi lucru făcea şi o oarecare doamnă lângă el, doar că era foarte temătoare în privinţa viermilor ce puteau să sălăşluiască în acele cireşe. Şi văzând insistenţa femeii, ce nu contenea cu întrebările în astă privinţă, avva i‑a spus: „Ar trebui să vă roadă mai mult grija de viermii cei neadormiţi, decât de aceştia din cireşe, doamnă!”
Altădată, pentru a sta mai mult timp în obştea Frăsineiului, câţiva tineri studenţi au făcut rost de o binecuvântare de la episcopul locului, cu care s‑au prezentat la avva Neonil, întinzându‑i hârtia greu obţinută. Bătrânul a citit, i‑a privit şi a zis pe tonul său baritonal, care nu admite replică: „Măi, puteţi sta ca toată lumea, 24 de ore, cum e rânduiala!”
Dacă se întâmplă să îi aduci vreo laudă oarecare, spune că nu trebuie să ne îngâmfăm atunci când Domnul face ceva prin noi, ci să‑I mulţumim că nu ne‑a uitat şi ne‑a făcut vrednici de purtarea Sa de grijă.
Nu caută la faţa omului şi nu face osebire între creştini şi, mai ales, nu‑i place ca faima să‑i depăşească faptele.
Întru toate cele ale agoniselii lumeşti, ţine sfatul avvei Homai, ca mâinile să nu‑i fie întinse ca să adune, ci ca să dea.
Iubitor de linişte şi neîmprăştiere, nu întreţine relaţiile cu „cei din lume”, pentru că monahul nu trebuie să fie intim cu mireanul, dacă vrea să nu‑şi agonisească tulburare şi să nu‑şi piardă rugăciunea. Aşa şi‑a păstorit şi obştea şi de aceea este rugăciune în Frăsinei. Nu luăm drumul Vâlcii spre mănăstirea sfântului Calinic pentru frumuseţea locului şi mănăstirii, ci în primul rând pentru rugile înălţate acolo. Asta şi pentru că a rânduit Dumnezeu păstor de suflete acolo pe avva Neonil Ştefan.