Lumea Monahilor anul II, nr. 5 (11) Mai 2008

id12_lumeamonahilor11.jpg.jpg

EDITORIAL   – ASCEZA LUMINII

 

Monahismul nu ne somează să suferim. În nici un caz. Stringentă la el este bucuria. Nu poţi purta toate acele voturi fără să simţi lumina din ele. Ca o boare care te înveleşte dimineaţa în răcoarea ei, bucuria monahilor nu e evidentă. Ea te pătrunde fără să ştii de unde şi mai ales fără să ştii de ce. Fie că robotesc prin curtea mânăstirii, fie că se roagă la lungile privegheri de noapte, monahii sunt mulţumiţi. Oameni de lume, fără habar de osteneala, de posturile, de nopţile fără de somn ale călugărilor, pun liniştea lor bucuroasă pe seama unui mediu relaxant, înconjurat de natură. Unor astfel de cârcotaşi nu le‑aş dori decât să stea
în strană la o priveghere, după o zi de coasă!
Nu, bucuria monahilor nu vine din condiţiile exterioare, care le depăşesc în asprime pe cele ale noastre. Bucuria lor este cea a apostolilor după Înviere. E lumina care se scurge neîncetat după Paşte din mormântul dătător de viaţă.
Mai mult şi mai degrabă decât noi toţi, monahii ştiu că, după ridicarea din morţi, El este împreună cu noi
până la sfârşitul veacurilor…

Articole asociate: