Revista:

Părintele Symeon Brüschweiler: Cuvânt despre Rusalii şi încercările Bisericii în mileniul III

id822_0ikona_soshestsvduhaptvrik.jpg.jpg

Părintele Symeon este călugăr la mănăstirea Sf. Ioan Botezătorul, Essex, din Anglia. Sfinţia Sa are rădăcinile duhovniceşti până la Sfântul Siluan Athonitul. A fost ucenic apropiat al părintelui arhimandrit Sofronie, iar părintele arhimandrit Sofronie a fost ucenic apropiat al Sfântului Siluan Athonitul. Este elveţian nativ. În 1993 a vizitat România pentru prima dată. Atunci a fost şi la mânăstirea Putna împreună cu părintele Rafail Noica al cărui prieten apropiat este.  Părintele Rafail Noica înainte de a se stabili la noi în ţară, în Munţii Apuseni, a fost şi el vieţuitor al mânăstirii Sf. Ioan Botezătorul, din Essex. Părintele Simeon cunoşte spiritualitatea românească mai ales pe părinţii promotori ai mişcării Rugului Aprins. A  întemeiat o revistă care este editată de Asociaţia Sfântul Siluan. Revista poartă numele de „Rugul Aprins”, în amintirea mişcării „Rugul Aprins”, mişcare întemeiată de către părinţii mărturisitori ai credinţei noastre, care au trecut şi prin temniţele comuniste: pr. Sofian Boghiu, pr. Arsenie Papacioc, pr. Petroniu Tănase şi, în mod deosebit, pr. Daniil Sandu‑Tudor. Aflat în vizită la mănăstirea Putna, părintele Symeon a ţinut un cuvânt de învăţătură.

 

Hristos a înviat! Sunt foarte bucuros să vă salut astăzi cu acest salut pascal. Suntem acum în perioada Sfin­telor Paşti, care are o semnificaţie apar­te pentru toţi creştinii. După cum ştiţi, Sărbătoarea Sfintelor Paşti este nu­mi­tă Sărbătoarea Sărbătorilor, cea mai mare sărbătoare pe care o prăznuim de‑a lungul întregului an liturgic. Astăzi ne aflăm la o distanţă egală de Sărbătoarea Paştilor şi sărbătoarea Cincizecimii. Este sărbătoarea înjumătăţirii praznicu­lui. ­Sfin­te­le Paşti sunt cea mai mare sărbă­toare de­oarece reprezintă împlinirea planului lui Dumnezeu, planul lui Dumnezeu referitor la victoria vieţii asupra morţii. În Hristos, după cum ne spune şi Sfântul Ioan Gură de Aur în „cuvântul” său la Paşti, suntem toţi înviaţi.
Dar mai avem nevoie de încă un dar în plus de la Dumnezeu, Harul lui Dumnezeu şi darul Sfântului Duh. Dacă Paştele este victoria asupra morţii, Cincizecimea este darul lui Dumnezeu către oameni, puterea, forţa vieţii veşnice. Astfel, noi avem în urmă Sărbătoarea Paştilor, iar în faţa noastră avem Sărbătoarea Cincizecimii. Sărbătoarea Cincizecimii, Pogorârii Duhului Sfânt, reprezintă sărbătoarea pogorârii Duhului Sfânt asupra Sfinţilor Apostoli adunaţi la Ierusalim, la 50 de zile după Paşti. Cincizecimea asta vrea să însemne: 50 de zile după Sfintele Paşti.
Dacă noi sărbătorim acest dar primit de la Dumnezeu pentru oameni, săr­bătoarea Pogorârii Duhului Sfânt este, de asemenea, şi sărbătoarea începutului Bisericii. De la sărbătoarea Cincizecimii, Biserica noastră curge ca un mare fluviu de‑a lungul secolelor. Acest mare fluviu a ajuns până la noi şi va continua şi mai departe, până la sfârşitul timpului.
La acest „fluviu”, la această Biserică a lui Dumnezeu venim fie pentru a primi o îndrumare de la Dumnezeu pentru viaţa noastră, fie pentru a primi Harul lui Dumnezeu.

Aproape toţi monahii de la Essex sunt occidentali care au descoperit Ortodoxia

Vedeţi că vă vorbesc în franceză deoarece eu fac parte din acest grup al Asociaţiei Sfântul Siluan. Aproape toţi din Asociaţie şi din mănăstire suntem occidentali, care am găsit în Biserica Orto­doxă adevărata credinţă şi adevărata viaţă după Dumnezeu. Ortodoxia înseam­nă dreap­ta‑credinţă, dreapta‑slăvire, dar aceas­tă dreaptă‑credinţă ne‑a luminat şi pe noi şi ne conduce astăzi.
V‑am spus că Biserica poate fi com­pa­rată cu un „fluviu”, care curge de‑a lungul secolelor. Acest „fluviu” este şi el expus la multe pericole. Deci putem spune că acest „fluviu”, această Biserică poate să fie atacată fie din exterior, fie din interior.
Până la împăratul Constantin, Biserica era atacată din exterior de către Imperiul Roman. După cum ştiţi, primii creştini au fost supuşi unor persecuţii nemiloase. Măreţia împăratului Constantin constă şi în acest fapt: că era împărat roman şi a făcut să înceteze aceste persecuţii împotriva Bisericii, devenind, în plus, el însuşi creştin. Şi din acest moment, din acea epocă, Biserica a încetat să mai fie atacată din exterior, în acelaşi fel ca înainte.
Dar, după cum ştiţi, au mai fost to­tuşi atacuri venind din exterior şi aici vreau să amintesc de Sf. Ştefan cel Mare, care, în secolul al XV‑lea a fost un mare apărător al Bisericii creştine. Au existat permanente ameninţări la adresa Bisericii Ortodoxe, dar el întotdeauna a găsit mijloace să supravieţuiască, prin Harul lui Dumnezeu. Putna este un loc unde Biserica şi credinţa ortodoxă sunt protejate şi apărate.

 

Biserica este astăzi sedusă de secularizare

Astăzi ameninţarea apare un pic diferit. Ea apare prin pătrunderea „duhului lumii” în Biserică. Ceea ce se mai numeşte şi „secularizare”. Nu mai este un atac prin violenţă sau prin martiriu, ci prin „seducere” sau, am putea spune, prin coruperea gândirii. Este o ideologie care se răspândeşte fără să o vedem, fără să o simţim, dar care ne pătrunde pe toţi. Dacă noi acceptăm această ideo­logie a „secularizării” putem rămâne creştini doar în exterior, pentru că în adâncul nostru noi nu mai suntem de fapt creştini. Nici în viaţa noastră, şi nici în credinţa noastră.
De aceea noi trebuie să păstrăm cu foarte multă grijă această „comoară” a Bisericii noastre Ortodoxe. Să ştim să fim atenţi, să discernem pericolul pe care îl reprezintă „secularizarea”, pe de o parte şi, pe cealaltă parte, forma coruptă a creştinismului, care se găseşte la celelalte secte.
Noi toţi care suntem membrii unei asociaţii, aflaţi într‑un pelerinaj în România, suntem persoane care am descoperit Ortodoxia; care am descoperit că doar Biserica Ortodoxă este adevărata biserică, adevăratul „fluviu” care a curs de‑a lungul secolelor, fără adăugiri sau fără eliminări, şi fără „corupere”.
Deci toţi cei care sunteţi aici prezenţi să fiţi profund ataşaţi acestei Biserici Ortodoxe, pentru că pe această Biserică a lui Hristos porţile iadului nu o vor birui. Dumnezeu să vă binecuvânteze pe toţi. Hristos a înviat!