Revista:

Obstea

Sartre a spus ca iadul sunt ceilalţi.
Poate că pentru omul fără de Dumnezeu aşa şi este.
Grea strădanie să îl rabzi pe aproapele tău,
dacă ţelul tău nu e dragostea.
Dar obştile monahale au reuşit cu mult mai mult.
Prin ascultare şi nevoinţa tăierii voii,
ele au putut aşeza laolaltă caractere şi etnii diferite,
pentru că dincolo de ele şi prin ele e Hristos.
În mânăstiri, iadul nu începe cu celălalt.
Dimpotrivă, cu el începe raiul…