Revista:

Sihastria

Cât de ciudat şi de aparte e un pustnic…
Pe lângă faptul că nu are curent electric şi maşină de spălat, nu are nici vecini. Locuieşte într-o peşteră sau colibă amărâtă şi „stă” toată ziua. Evident, face ceva: se roagă pentru el
şi pentru toată lumea. Dar ce ştie el despre noi
şi despre lume? Habar nu are ce înseamnă să îţi “cadă” internetul sau să rămâi blocat în trafic.
Cu un astfel de pustnic s-a întâlnit odată un monah. Şi l-a întrebat cum e cu sfârşitul lumii, când va veni oare? Sihastrul i-a răspuns: „Când nu va mai fi cărare de la un vecin la altul!”
Cred ca pustnicul acesta ştia mai multe despre noi
decât ni se pare nouă că ştim. Noi, cei care nu ne cunoştem
nici vecinii de palier. Şi în răceala aceasta,
Antihristul se strecoară încet‑încet, obişnuindu-ne cu ideea că nici nu există poteci de la unul la celălalt…