LOADING

Type to search

Marii duhovnici ai neamului

Părintele Ioan de la Sihăstria Rarăului: Mulțumirea vindecătoare

Share

Bătrâneţea şi bătăile din temniţele comuniste i‑au lăsat dureri mari de picioare, dar aşa cum poate, sprijinindu‑se în două toiege, e în biserică în fiecare zi pentru Liturghie şi spovedanie. Drumul forestier din Câmpulung până sus, la Sihăstria Rarăului, e destul de anevoios, însă bătrânul, fost aviator, îl face cu mult curaj într‑o Dacie din alte timpuri, în viteze tinereşti. Afli aşa, ca dintr‑un manual, că chiar dacă bătrâneţea ia din puterile trupului în timp, tinereţea ţine de vioiciunea sufletului. Părintele Ioan de la Sihăstria Rarăului nu vede ceva bun în cardurile de sănătate distribuite românilor şi nici nu crede că, dacă te îmbolnăveşti, acest act îţi garantează cumva vreo ameliorare; în schimb, „sunt flori pe câmp”, spune el, pentru toate bolile.

„Cred în masaj şi în răbdare”

Dumnezeu a lăsat în natură sănătatea omului. Nu trebuie să‑şi facă pastile chimice pentru vindecare. Nu sunt doctor, tratez şi eu ca babele. Când te doare capul, îţi faci masaj şi îţi pui vată în urechi. Nu cu pastile se vindecă aceste dureri. Eu nu sunt doctor ca să ştiu cum circulă sângele. Cred în masaj şi în răbdare. Eu am avut meningită cronică 30 de ani şi… vată, căciulă cu urechi, masaje… Masaj mult. Băgam capul în apă fierbinte şi nu simţeam căldura, cinci‑zece minute era bine, apoi iar revenea durerea. Era căldură, în august, eu umblam cu căciulă cu urechi, cu vată în urechi şi câteodată o mai dădeam jos, dar mă durea capul. S‑a rugat şi părintele Daniil Sandu Tudor, al cărui ucenic eram pe‑atunci, şi mi‑a trecut.

Masajele să fie făcute de omul însuşi?

Da’ de cine? Pot să‑i facă şi alţii, numai să se facă circulaţia sângelui pentru că, necirculând, se produce durere. Doctorul nu are ce să‑ţi facă. Când te masezi, te doare locul, dar te lasă. Şi o operaţie doare.

„Rănile sufleteşti… le rabzi, jignirile la fel”

Bolile sufleteşti cum se tratează?

Cu spovedanie. Şi cu post şi cu rugăciune, cu metanie, cu răbdare… Rănile sufleteşti… le rabzi, jignirile la fel. Fiecare cum îşi aşterne, aşa doarme. Simplu!… Rabzi până la capăt. Poate să te fi rănit tata, fratele, mama, soţul…, dar nu mergi toată viaţa cu rănile astea, te eliberezi. Mântuitorul n‑a răbdat? Răbdare şi răbdare… până la moarte! Ucenicii Lui, când au fost prigoniţi… Mucenicii chinuiţi de Securitate au răbdat!? Uite la Sfântul Efrem cel Nou. Bătut în cuie, răstignit cu capul în jos, ars cu foc, bătut în acelaşi timp.

Tu te pui pe răbdat şi constaţi că te‑au lăsat nervii.

Dar nu răbdat în silă, ci cu bucurie. Vreau să rabd! Fericiţi veţi fi când veţi fi batjocoriţi, prigoniţi, defăimaţi, năpăstuiţi – nu? – zice Mântuitorul… Cât de greu i‑ar fi omului, îi stă bine să se smerească. Cu cât te smereşti mai mult, cu atât eşti mai aproape de Dumnezeu, mândria e de la draci. Dar acum omului îi e greu a se smeri. L‑a întrebat pe satana: aveţi mântuire? Da, dar nu ne putem smeri. Cum aşa? Păi, lumea ni se închină nouă, cum să ne smerim noi? Dracul e pus mai presus decât Dumnezeu. Calculatoare, televizoare, acum e greu… E modern. Răbdare până la capăt. De ce să fii bolnav? Fii sănătos, alege să fii sănătos! Culcaţi‑vă fără griji şi sculaţi‑vă fără griji, atât… Depresia se tratează cu mulţumire, mulţumeşti pentru tot ce păţeşti în fiecare zi, pentru bucurii, ca şi pentru necazuri, mulţumirea să fie mai deasă decât respiraţia. Aşa te vei vindeca.

„Masaj, vin fiert şi un antipiretic…”

Pentru răceli există leacuri mânăstireşti?

Da… pui picioarele în apă fierbinte, poate şi cu sare, ventuze, ceaiuri, un vin fiert.

Antibiotice?

Nu trebuie! Am venit pe vremea lui Ceauşescu de la Lugoj şi vagonul nu era încălzit deloc. M‑ am culcat, am dormit până la Câmpulung. N‑ am putut să cobor în gară, aveam picioarele înţepenite complet, eram paralizat. M‑ am aruncat în zăpadă şi mi‑am făcut şi un mic masaj. Veneau asistentele şi îmi făceau vitamine: B1, B6, B12 şi fără rezultat. Şi cineva a spus: fă‑i masaj părintelui. Şi mi‑au făcut masaj cu oţet, usturoi şi a fiert o cană de vin fierbinte cineva, am băut şi m‑am culcat. Fraţii au pus vreo şapte pături pe mine, am transpirat zdravăn, mi‑am schimbat cămaşa de vreo zece ori în noaptea aceea. A doua zi nu m‑a mai durut nimic şi nici până în ziua de astăzi. Asta‑i!… Nu‑i nevoie de băi… Sovata, Slănic… Masaj, vin fiert şi un antipiretic…

Stresul cum se vindecă?

Mulţumim lui Dumnezeu pentru toate şi ne lăsăm în voia Lui. Şi să avem mulţumire sufletească. Dacă nu eşti mulţumit, poţi să ai orice, tot eşti stresat. Trebuie să fii mulţumit, să mulţumeşti… Să fii vesel, un creştin adevărat e vesel, e recunoscător, nu se lasă pradă stării de tristeţe.

Un leac foarte bun pentru ficat?

Peste o linguriţă cu vârf de rostopască se toarnă apă fiartă, în clocot. Se lasă aşa 14 minute, cu capac. La 14 minute se ia capacul şi se bea urgent, obligatoriu. Două săptămâni bei ceaiul ăsta şi te vindeci de ciroză. Principalul este cum îl iei. Se stă dimineaţa la jumătatea patului, pe mijloc, ca să te poţi întinde pe orizontală. Şi într‑un pahar din sticlă ca de mărimea unuia de unică folosinţă se toarnă ceaiul. Se bea din două‑trei înghiţituri, fără respiraţie. Dacă se respiră, nici un folos nu are, poţi să bei tone. Bei ca de duşcă, ca pe‑un rachiu. Şi atunci ceaiul rămâne în stomac ca într‑un borcan. Brusc te laşi pe partea dreaptă, cu picioarele întinse perfect. Se stă două ceasuri, cam aşa. După vreo oră se mănâncă de regim, iar seara se ia încă un pahar de ceai, cu acelaşi procedeu. Stomacul trebuie să fie gol. Mănânci pe la patru‑cinci şi faci acelaşi procedeu pe la zece. Se bea ceaiul şi se stă toată noaptea cu picioarele întinse, pe partea dreaptă. Dimineaţa iei anafură, agheasmă şi repeţi. Pe nemâncate. Mănânci. Zece zile se procedează aşa, apoi zece zile pauză. În aceste zece zile de tratament, ceaiul îşi face efectul şi dacă e hepatită – e trecută, dar dacă e cancer, ciroză, mai faci o dată după zece zile de pauză. Vindecă, te vindecă complet. Rostopasca este cea mai grozavă otravă împotriva microbilor la ficat. Şi ajută şi la fiere.

Interviu realizat de Laura Aivăncesei

Previous Article

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Next Up