LOADING

Type to search

Părintele Avva Justin Pârvu – Apoftegmata

Părintele Avva Justin Pârvu – Apoftegmata

Share

De nu ne vom păzi ortodoxia, ne vom pierde şi neamul

Tâlharul de pe cruce a făcut mare rugăciune: „Pomeneşte-mă, Doamne, când vei veni întru împărăţia Ta!”(Luca 23, 42) Dacă ai zilnic pocăinţa tâlharului, în fiecare zi te poţi împărtăşi!

Omul are atâta sfinţenie câtă rugăciune are în el.

Cum păcătuieşti, aşa să te şi osteneşti!

Cheia mântuirii noastre este Taina Sfintei Spovedanii. Fără această Taină, nu există mântuire.

Nimic nu ţine familia mai unită ca Taina Spovedaniei.

În general, spovedania trebuie să fie ca o durere de măsele: dacă încep să te doară, nu mai aştepți să vină dentistul în sat, dai fuga la oraş, pentru că altfel nu mai eşti bun de nimic. Tot aşa este şi cu „măseaua sufletească”: când a început păcatul să te roadă, du-te repede la „doctor” şi mărturiseşte-ţi păcatele!

Omul să-şi caute un duhovnic răbdător şi să se mărturisească cât mai des.

Altădată, fiecare creştin – după cum au doamnele acuma poşete pentru ţinut acte şi felurite cosmeticale – avea un carnet unde îşi însemna fiecare greşeală. Şi seara făcea bilanţul pe răboj. Mâine zi la fel. Şi când se întâlnea cu duhovnicul său, imediat îi cerea o spovedanie. Avea „oglinda” lui mereu duhovnicul! Dacă avea păcate mai grele, nu mai aştepta întâlnirea: dădea fuga să-şi facă „toaleta” sufletului, să-l curăţească de păcat!

Dumnezeu îl pedepseşte pe preotul care dezleagă cu uşurinţă păcatele, dar şi pe credinciosul care se bucură de această dezlegare. Merg amândoi în acelaşi… cazan.

Viaţa nu e atât împărtăşania, cât pregătirea aceasta pentru Sfânta Taină a împărtăşirii cu sângele pe care Hristos l-a vărsat pentru păcatele noastre.

Dacă eşti atent la păcatele tale şi te cercetezi pe tine, nu-ţi vei mai lua singur osândă!

Dacă-i dai drumul omului cu nevrednicie şi-l împărtăşeşti, cum zic canoanele – la fiecare Liturghie – îl omori cu mâna ta.

Era mai credincios poporul acesta înainte vreme şi avea un duh de dăruire şi de jertfă pentru ţara şi neamul lui.

Acuma oamenii puşi sus nu mai sunt puşi de Dumnezeu, nu-s puşi în numele lui Hristos, ci în numele diavolului! Şi atunci şi lucrările lor sunt diavoleşti! Dac-ar fi puşi în numele lui Iisus, ar lucra cele ale Adevărului!

Acesta este scopul străinilor: să nu mai fim uniţi în credinţă, să nu ne mai înţelegem între noi şi atunci ne vor stăpâni mai uşor.

Numai nişte suflete curate mai pot schimba ţara asta.

Vom rezista cât vom rămâne uniţi lângă Evanghelie!

Dom’le, când e vorba de cei mari, că o iau razna, ei pot să te ducă pe mirişte, peste ogoare, dar noi trebuie să ţinem drumul pe care l-am moştenit de la părinţii noştri. Cei mari sunt mai ispitiţi decât noi. Uită-te la înălţimi! Vânturile sunt mult mai tari pe vârful Ceahlăului decât la poale.

Dacă L-aş iubi pe Dumnezeu, aşa de mult m-ar întrista păcatul meu – cât de mic ar fi el – încât mintea nu mi-ar mai putea fi aţintită către greşelile fratelui meu.

În puşcărie am cunoscut smerenia adevărată.

Închisorile ne-au învăţat adevărata rugăciune.

Casa mea este acolo unde mă găsesc cu mine însumi şi pot trăi în Dumnezeu.

Bolile sunt urmarea vieţii în păcat. Copiii noştri cunosc numele tuturor fotbaliştilor pe de rost, dar nu ştiu nimic despre sfântul al cărui nume-l poartă.

De nu vei birui vrăjmăşiile din tine, nu le vei putea înfrânge nici pe cele din jurul tău.

Părintele Avva Justin Pârvu – Apoftegmata