Lumea Monahilor nr. 91, ianuarie 2015

LM 91

Editorial

Libertatea fără limită

În Franţa şi în întregul Occident libertatea este atât de largă încât fiecare poate să facă din ea orice doreşte. În Biserică, libertatea e restrânsă – nu putem să o folosim decât în limitele pe care ni le îngăduie nouă Domnul. Dar libertatea fără limite nu duce întotdeauna la eliberare, aşa cum o dovedesc cu prisosinţă angoasele, depresiile şi fundăturile existenţiale de care suferă toate societăţile avansate. Aşa limitată şi medievală cum este ea privită de atei, libertatea creştinului în Duhul Sfânt este singura cale de însănătoşire a firii căzute. Pentru că ea ne robeşte întotdeauna iubirii de Dumnezeu şi de aproapele. Şi doar când ajungi să-l iubeşti pe celălalt cu adevărat poţi să spui că eşti cu desăvârşire liber. Până atunci libertatea nu e decât o fantomă hulpavă a unui ego exacerbat care se autodevorează. O fundătură a individului şi a societăţii bolnave care a produs-o. Interesant este că mai toată lumea inteligentă a Apusului consideră această fundătură ne-negociabilă. Inconştienţă de  muribund aflat în stadiul terminal…

Articole asociate: