Lumea Monahilor nr. 96, iunie 2015

LM 96

EDITORIAL         Prima corupere

În lumea ortodoxă dăinuie de decenii un paradox: un sprijin şi o mare încredere acordată Bisericii, iar pe de altă parte o acceptare tacită a corupţiei. Predania Sfinţilor Părinţi şi mai ales asceza monahală ne‑a învăţat să luptăm cu patimile şi, mai ales, să înţelegem care sunt rădăcinile poftelor de tot soiul. Avem deci arme în lupta cu păcatul şi îi putem înţelege, aşa cum nimeni pe lume nu poate, pricinile. Cu toate acestea, statisticile sunt martore ale acestui fapt trist: ţările ortodoxe sunt ţări cu un nivel înalt de corupţie. Nu este locul aici să discutăm rădăcinile acestei stări. Un lucru este însă deosebit de îngrijorător – dacă atât de mulţi români merg în pelerinaje şi se spovedesc, măcar în posturile rânduite, atunci înseamnă că duhovnicii nu au faţă de corupţie aceeaşi intoleranţă pe care o au faţă de păcat. Şi asta înseamnă că societatea este lăsată să se descurce cum poate cu acest flagel, adică folosind doar Şcoala şi Justiţia. Dar dacă şi ele sunt corupte, atunci de unde să vină salvarea?
Biserica este singura în măsură să taie corupţia din rădăcină, pentru că, în fond, ea este alimentată de patimile omului. Şi doar Biserica ştie şi învaţă că toată căderea omenirii e pricinuită de un mare şi prim corupător, care însă nu e limitat de graniţele acestei lumi şi nici nu poate fi ajuns de justiţia omenească. A te feri de el nu este doar o îndatorire creştinească, ci este, iată, şi una civică. Poate că duhovnicii ar putea să le explice acest lucru şi credincioşilor. Şi să o facă mai apăsat…

Articole asociate: