|
 |
Ortodoxia!de Razvan BUCUROIU |
Cuvânt tainic, oricât au încercat oamenii să-l explice… Şi taina ce e, în fond? Tot o explicaţie, însă printr-o altă taină. “Adâncul cheamă adâncul”, adică taina cheamă şi se dezvăluie, se întrezăreşte numai printr-o altă taină. Dar cum deschizi, prima dată, sipetul tainei? Reuşind să taci în plină emoţie atunci când ai întrezărit ceva cu mintea dar nu poţi exprima (conceptualiza), cel mult murmurând, şi apoi având curaj – pentru a “ghici” restul – să te arunci în hăul acesta care este Dumnezeu, şi a cărui “simplă” prezenţă sfidează orice lege. Da, aţi citit bine: orice lege. Căci numai dragostea este legea Lui, iar dragostea, culmea!, nu are legi aşa după cum nu are nici definiţii.Cine a putut defini dragostea? Poate doar, aspiraţional, aceia care au trăit-o şi care au ars odată cu ea: amanţii fără scăpare şi sfinţii. Dar cine şi câţi au fost aceştia…? Restul, cei normali, doar vorbim/flecărim despre ea. O confundăm cu onoarea, cu solidaritatea, cu mila, cu respectul, cu datoria. Dragostea însă le cuprinde smerită pe toate, dar rămânându-i tot timpul ceva în plus. Oare ce? Dragostea – fiind mai mult o însuşire a sufletului – aparţine inimii, care nu vorbeşte în cuvinte, care nu se formulează în idei. De fapt, se spune că doar diavolul şi ai lui au idei, creştinul are gânduri. Interesantă distincţie, care desparte mintea (cu raţionamentele ei reci, logice) de inimă (în care care este cuprinsă şi mintea). Mai mult, dragostea nu este definită de progres, nu este marcată de cunoaştere, nici măcar nu evoluează; ea nu are logică omenească căci este ceva perfect nepământesc. Obârşia ei trebuie căutată în altă parte: sus, de către noi, cei de jos.
În sensul acesta, Ortodoxia este cea mai curajoasă şi, în fond, mai nebunească dintre toate credinţele pământului ăstuia. Ea încearcă să facă pentru toată lumea gustată, vizibilă şi pipăibilă dragostea. E ca şi cum ai muşca din Cer, te-ai înfrupta dintr-o aripă de înger, ai frământa în mâini poala Domnului.. Tot ea, Ortodoxia, încearcă să definească iubirea prin rugăciune, suprapunându-le! Lovitură de maestru: suprapui concretul unei exprimări conţinute în rugăciune peste volatilul inefabil al unei simţiri… E ca aburul fierbinte care se cristalizează, captiv, pe peretele rece al vasului preschimbându-se într-o picătură concretă, folositoare. Aşa după cum “arhitectura este muzică solidificată”, tot aşa Ortodoxia poate fi descrisă ca dragoste transpusă în formă inteligibilă, pământească. Adică o taină, ceva ce atrage după sine o altă taină. Unde ne oprim? În taină nu există oprire, aşa cum nu există nici început. O taină nu începe niciodată – ea este în perpetuă desfăşurare de când lumea – ci doar tu începi să o trăieşti/respiri/cauţi/doreşti. Taina e din veac, iar tu mergi prin ea, ca printr-un tunel, în veşnicie. Ortodoxia este candela din bezna orbitoare a acestui tunel!
Click aici pentru a va intoarce in pagina de editoriale.
Comentarii:
|
1. daria
|
2009-11-28 22:57:34
|
| |
Intotdeauna am asociat Ortodoxia cu nasii mei batrani care m-au botezat si care au fost niste crestini autentici . Sa-i pomeneasca Dumnezeu intru Imparatia Sa .Ortodoxia inseamna de fapt credinta care insumeaza Calea , Adevarul , Viata .Este greu de purtat , ca un munte abrupt pe care incerci sa te cateri si cand ajungi sus nu mai stii ce sa faci si aluneci vertiginos inapoi . Si o iei de la capat si iar te indaratnicesti sa urci de parca ai fi propriul tau antrenor . Ortodoxia este ca o punte pe care pasesti cu grija ca nu cumva sa se clatine prea tare si tu sa cazi sau ca o poteca ingusta pe care mergi si te intalnesti cu celalalt si trebuie sa faci astfel ca nici tu nici el sa nu cada . Sau ca o scara ce urca la nesfarsit , spre infinit in setea ei de a te duce mai sus , mai aproape de Domnul. Este scara de pe care poti sa cazi si sub care te asteapta abisul Ortodoxia inseamna intr-adevar dragoste . Dar nu aceea pe care o putem noi oferi , cea dupa care tanjim . Cea care iarta , cea care uita, cea care imparte , cea care binecuvinteaza ,cea care se jertfeste si pe care nici un om n-a atins-o . Este dragostea adevarata , nefatarnica , netrupeasca , este HRISTOS .
|
2. Mircea Suta
|
2009-12-02 03:42:56
|
| |
Dragii mei, Sa iubesti inseamna, cred eu, sa te bucuri cu cel ce se bucura, sa suferi cu cel ce sufera. Daca voi intelege Darul acesta nepretuit pe care Dumnezeu mi l-a facut, nascindu-ma Ortodox, atunci va trebui sa inteleg ca El, Dumnezeu m-a creat ca sa iubesc sincer si dezinteresat fiecare suflet, sa ma rog si sa nadajduiesc la mila lui Dumnezeu ca va mintui toate sufletele, cum stie El, sa accept viata aceasta ca pe o Jertfa din Dragoste pentru aproapele ! As spune ca Ortodoxia este trairea tainica a prezentei lui Dumnezeu ! Sa simti ca Dumnezeu exista si este Viu ! Sa simti Adevarul ! Sa simti Puterea Vietii de a invinge moartea ! Asa sa ne ajute Bunul Dumnezeu ! Amin ! Mircea
|
3. razvanbucuroiu
|
2009-12-02 15:41:17
|
| |
Aveti dreptate. Amandoi! Iar acum cred cu si mai mare tarie ca Ortodoxia nu poate fi definita sau descrisa intr-o singura definitie/fraza/concept etc. Parintele Galeriu insa a incercat definitia iubirii. Auziti ce spunea: "A iubi inseamna a trai viata celuilalt!" Ce profunzime... Sa te pui exact si intocmai in locul celui care sufera! Sa te asezi in pielea celui care se bucura; a celui care se jerfeste, a celui singur, a celui deznadajduit, a orfanului, a celui prigonit, a celui parasit, a celui bolnav fara scapare, a invingatorului. Doamne, ce taina!
Comenteaza:
|
 |
