|
 |
Le-am dat voie!de Razvan BUCUROIU |
Da, noi le-am dat voie! Noi le-am permis prea mult! De fapt, totul. I-am lăsat să pătrundă din nou în viaţa noastră, să ne invadeze intimitatea. Tot noi le-am îngăduit să ne inducă sau chiar să ne conducă discuţiile, trăirile, ba chiar şi somnul cu visele lui. Au intrat perfid, ca o lamă de cuţit până şi în familia noastră, dezbinându-o. Ne-au minţit pe noi, s-au minţit între ei, s-au minţit şi pe ei înşişi, ne-au înşelat (a câta oară?) încrederea.Politica asta şi personajele ei parcă au stat, o vreme, la porţile caselor şi gândurilor noastre. Însă toată şleahta de înşelători şi măscărici travestiţi în politicieni, încă de acum un an de zile, parcă a înnebunit. Simţind mirosul sângelui puterii, personajele cu pricina au dat năvală. Mai întâi digital, în studiourile televiziunilor „de ştiri” (care ştiri, oameni buni? Bârfa mediatizată, atacul josnic, intoxicarea pe faţă, ameninţările voalate, şantajul indus – astea sunt ştiri?). Apoi s-au lăsat presaţi, fără icnete, între tamburii rotativele marilor cotidiane şi revistelor „cu politologi”, transformând şi hârtia de ziar în hârtie igienică. Aceleaşi duhuri cu uimitoare abilităţi de metamorfozare şi de recompunere s-au „ridicat” pe undele hertziene, bântuind talk-show-urile staţiilor cu acoperire naţională, locală sau de nişă, după caz. Tot ele, duhurile acestea aproape fără consistenţă umană prin ubicuitatea lor publică, au împânzit spaţiul virtual al internetului sub forma unor bannere flickăind pe siteuri ori bloguri cu trafic baban, au "semnat" electronic apeluri, texte, mesaje. Un carusel nesfârşit de poze, chipuri, sigle, logo-uri, devize sau chiar sondaje s-a perindat pe net, în ultima vreme. Credeai că s-a terminat aici? Nu, desigur că nu. Orice suport electronic pentru publicitate electorală este binevenit, inclusiv domesticul, prietenosul ecran al propriului tău telefon mobil. Invazia a ajuns până şi acolo... Umbli cu ea în buzunar, o ţii pe noptieră, la capul patului, în rucsacul de week-end. Poate sperai că ai scăpat măcar pe strada cenuşie şi impersonală a cartierului-dormitor în care vieţuieşti. Nu, nici pomeneală. Dimpotrivă! Out-doorul, posterele, flyrele, spiderii, neckringerele, rolluperii, 3D-ul – câte şi mai câte au ajuns să fie arsenalul viu colorat al destrăbălării politice. Duhurile cu cravată, frizuri moderne şi costume updatate evropeneşte sunt peste tot, ca în celebra replică de film horror din anii ’80, film în care morţii invadau străzile unor paşnice orăşele americane: „Zombies are everywhere!” Însă problema e că zombies ăştia „ai noştri” sunt când oameni, când duhuri. Când te trezeşti cu ei în piaţa agroalimentară, printre gulii şi păstârnac, oferindu-ţi o strângere de mână cotra unui vot, când sunt virtuali, când hertzieni, când digitali, când tipăriţi. Şi, spre deosebire de demonii pe care ni-i descrie Biserica, aceştia nu dispar la semnul sfintei cruci şi, bănuiesc eu, nici la aghizmă. Cum am ajuns aici? Cum am înviat/creditat această menajerie care şi-a dat măsura întregii sale monstruozităţi şi inutilităţi? Încercând să găsesc o explicaţie, mă adaug şi eu constatărilor lui Klaus Kenneth care spune, în esenţă, că diavolii nici nu există în lumea reală. Ei sunt „doar” duhuri, aduşi la viaţă numai prin propria noastră acţiune, voinţă ori faptă. A alimenta demonul înseamnă a-l naşte concret în propria ta viaţă, adică a-l lua în serios! Aşa şi noi cu aceşti oameni politici: i-am luat în serios, i-am adus la viaţă, i-am primit în case, computere, telefoane, radiouri din maşini. Dragii mei, vă implor: ţineţi politicienii la uşă! Vânaţi-i dincolo de gardul vieţii voastre intime. Ei – şi nu alcoolul, tutunul, zahărul ori grăsimile – dăunează foarte grav sănătăţii!
Click aici pentru a va intoarce in pagina de editoriale.
Comentarii:
|
1. stanciu magdalena
|
2010-01-01 11:31:32
|
| |
aveti dreptateeeeee si mintea limpede contaminati-ne!
|
2. Iulia
|
2010-01-09 18:30:20
|
| |
Se numeste Nica Tudora. Are 83 ani. Locuieste pe scara mea, e o batrana care ar avea nevoie sa stea intr-un azil, sa aiba cineva grija de ea. Nu are copii, e singura, are o pensie de 927 RON dar si-a vandut casa iar noul proprietar o lasa sa stea aici pana moare (ea nu a specificat in contract sa fie ingrijita la batranete). Problema ei este ca are Alzheimer, pleaca deseori de acasa si nu mai stie sa vina, o aduce politia, vreo cateva luni a stat si internata la Spitalul 9 pentru ca nu stiau cine este, o gasisera pe strada. E un chin pentru toti locatarii, miroase ingrozitor pe scara, de la ea ies zeci de gandaci. Uneori isi aduna putinele lucruri pe care le mai are in cateva plase si le scoate pe scara, vrea sa plece, unde, nici ea nu stie. I s-au taiat gazele, pensia o incaseaza un vecin care ii cumpara mancare de la o cantina, plateste 500 RON pe luna pentru mancare. Au venit cei de la Asistenta Sociala dar casa ei fiind vanduta, nu a dus-o nimeni nicaieri, mai trece o data pe luna cate un asistent sa-i ia tensiunea si atat. Totusi, are o pensie destul de mare, chiar nu poate fi internata intr-un azil? Nici nu mananca ea de 9 milioane vechi pe luna. Exista Legea privind asistenta sociala a persoanelor vrstnice, nr. 17/2000, aceasta batrana nu se mai poate ingriji singura, statul chiar lasa asemenea persoane pe capul vecinilor? Mai este si Legea sanatatii mintale si a protectiei persoanelor cu tulburari psihice. In caz ca gaseste cineva vreo solutie pentru ea, adresa ei este: Sos. Pantelimon nr. 3-15, Bl. P 2 (primul bloc de 4 etaje, langa Piata Obor) sc.1, parter, ap. 3. Usa ei este mereu deschisa, ca oricum nu mai are nimic in casa, fiind inchisa doar cand este sigilata de politie pana e gasita ea si adusa acasa. Dar nu cred ca este treaba politiei sa se ocupe cu asemenea cazuri. Iata ce le face statul cetatenilor sai atunci cand ajung batrani si bolnavi!
|
3. daria
|
2010-01-10 14:42:37
|
| |
Sigur ca este obligatia statului roman de a proteja pe toti cetatenii sai mai ales pe cei aflati in dificultate cum este cazul prezentat anterior . Este prevazut si in Constitutia tarii numai ca politicienii nostri isi amintesc de noi numai atunci cand au nevoie de voturi pentru a fi alesi .Au avut grija sa dea carte de alegator pana si persoanelor cu handicap si la bolnavii care nu se pot deplasa vin acasa cu urnele pentru votare . Or fi uitat domniile lor adresele celor care i-au votat in aceste conditii?Suntem pacaliti constant :noi ne bucuram cand ii vedem in biserica macar din cand in cand crezand ,in naivitatea noastra ca sunt de-ai nostri si iar ne-o luam peste ochi cand se iveste o problema care reclama prezenta si prestatia lor si tot asa . Am avut ocazia cu multi ani in urma sa primesc vizita unor politicieni foarte spilcuiti , foarte "patrioti"si i-am testat . N-au trecut testul . Sa nu ne facem iluzii ca cei ajunsi la conducere se mai gandesc la noi . Sunt convinsa ca multi dintre ei sunt bne intentionati atunci cand acced spre forurile superioare ale statului . Ca nu reusesc sa-si onoreze promisiunile facute in campania electorala asta nu-i intotdeauna din vina lor . Ceea ce n-am inteles este faptul ca ,in pofida nereusitelor sau chiar a greselilor ,ei continua sa ramana batuti in cuie pe posturi pana le expira mandatul ori sunt dati afara din varii motive . Daca-mi permiteti va spun cum scap eu de acestia si in general de politicieni :evit intotdeauna sa comentez , in familie , la serviciu , oriunde actiunile lor si nu am acceptat niciodata dispute pe teme politice in casa mea . I-am lasat undeva la marginea vietii familiei mele si mi-am urmat intuitia in ceea ce-i priveste . Politica nu aduce decat tulburare in viata crestinului si chiar nu merita sa ne batem capul cu ea . Doar nu suntem atat de naivi sa mai credem ca prin votul nostru ne hotaram viitorul . Cred ca altii au facut-o cu mult inainte de votare . Si oricine ar fi acolo sus ramane cu cei ca el , de saraci , bolnavi , someri n-au nevoie decat o data la patru-cinci ani.
|
4. Mihai
|
2010-01-18 20:11:03
|
| |
Atunci ce cauta Mircea Geoana, care este un om politic, in numarul trecut al revistei, tocmai in plina campanie electorala? Daca nu pierdea alegerile mai scriati acest articol?
Comenteaza:
|
 |
