Raiul de pe pământ de Tudora Luca

Dacă privim imaginea Planetei albastre văzută din satelit realizăm că, de fapt, cerul începe de la picioarele noastre. Obişnuiţi să privim în sus, acolo unde încă din copilărie am învăţat că se află Dumnezeu, nu conştientizăm că, deşi trăim pe pământ, noi facem parte din cer. Distanţa infinit de mare ce ne separă ca percepţie de cer este dată de greutatea pe care o purtăm în noi ca orice fiinţă făcută din lut dar şi de năzuinţa noastră de a împlini mai mult pe cele ale trupului decât pe cele ale sufletului. De aceea şi spune Apostolul: ”Vegheaţi, căci duhul este sârguitor, dar trupul este neputincios”. Păsările zboară anume ca să vedem cât de uşor poate fi sufletul omului dacă-L ascultă şi-L slăveşte pe Dumnezeu, Creatorul său. La o asemenea dimensiune spirituală s-au ridicat Sfinţii, care se desprindeau de pământ în timpul rugăciunii.

În milostivirea Sa, Dumnezeu a aşezat pe fiecare colţ de pământ câte o părticică din rai. A poruncit şi toate s-au făcut. A dat formă fiecărei fiinţe, fiecărui lucru; numai culoarea ne-a lăsat-o nouă ca să nu ni se pară pământul neprimitor şi străin. A sădit în ochiul nostru “licuriciul”care luminează şi dă culoare tuturor lucrurilor Sale, scânteie din lumina Raiului. Şi cu toate acestea, omul încă nu-i fericit şi mulţumit. Tot caută pricini de bucurie şi scormoneşte pământul în căutarea adevărului. El uită că pomul cunoştinţei binelui şi a răului s-a întrupat în persoana Mântuitorului Iisus Hristos. Adevărul pe care proto-părinţii noştri l-au căutat în roadele pomului îl bântuie pe om şi nu-i dă pace, îl cheamă şi-l împinge în baia botezului pentru a se spăla de păcatul de a fi vrut să cunoască mai mult decât poate suporta.

Dorinţa de a cunoaşte răul umple acum toate orizonturile fiinţei umane. Este uluitor cum oamenii pentru a se proteja de rău (zic ei) caută să-l cunoască sub toate aspectele, nemailăsând loc pentru a cunoaşte şi a face binele. Toţi ne dorim să dobândim raiul, dar mai întâi se cuvine să ne îngrijim de raiul nostru pământesc. Nu suntem singuri, pentru noi s-a unit cerul cu pământul ca să ne putem ridica în zbor, ca păsările.

Comentarii:

Comenteaza:

Nume:
e-mail:
Comentatiu:
Introduceti codul afisat:
Reguli : 1. Tratati persoanele care scriu aceste editoriale cu respect, nu folositi un limbaj necivilizat sau cuvinte care sa aduca o vatamare morala celorlalte persoane care posteaza mesaje. a. In comentariile dumneavoastra va rugam sa va referiti doar la editorialul in cauza si sa nu atacati autorul. b. Nu folositi un limbaj explicit sexual, vulgar sau care sa care sa jigneasca. c. Fara comentarii discriminatorii cu tenta xenofoba, antisemita sau rasista. 2. Nu publicati sau solicitati in comentariile dumneavostra adrese de web, produse sau servicii. 3. Nu transformati aceste comentarii de editoriale intr-un "chat". 4. Pentru protectia dumneavostra nu folositi in comentarii informatii personale, adrese de email, numere de telefon sau URL. 5. Daca aveti vreo plangere in ceea ce priveste administrarea acestor comentarii puteti trimite un mesaj la adresa de mail: contact@revistalumeacredintei.ro. 6. Comentariile care intra in contradictie cu regulile de mai sus vor fi sterse fara a se afisa vreun motiv. 7. Daca veti continua sa sfidati aceste reguli nu veti mai putea sa postati mesaje. Comentand in acest editorial, sunteti de acord cu regulile precizate, le intelegeti si va dati acordul ca le veti respecta. Va multumim.