La fiecare rugaciune din amurg, Parintele citeste "presa" Raiului

Debusolat dupa multe refuzuri marunte, ma reincarc prin simpla prezenta a Parintelui. Vocea sa blanda imi reda inocenta copilariei. Sfatul Parintelui ma transpune in atmosfera paraclisului din vacantele de vara. Eu gandesc WWJD, dar si WWFD (What would father do?) la fiecare rascruce. Este ingerul meu protector, vocea constiintei mele. Doar ca eu nu ma pot ridica deloc la vrednicia de a fi ucenicul dansului.

Parintele mi-a marcat in mod decisiv copilaria. Am vrut sa devin ceea ce este dansul. Daca era medic, studiam medicina. Daca ar fi fost sofer, l-as fi copiat. Desi am studiat teologia si sunt preot, nu am reusit sa devin ceea ce este dansul. Este un om al rugaciunii, al simplitatii, al smereniei. Imi arata un singur lucru: se poate.

Ce are mai deosebit Parintele: prospetime in credinta, nu are uzura, monotonie, plictiseala. Nu isi pierde vremea cu reclamele din jurul lui, nu isi doreste lucruri. Vrea doar sa Fie. A scapat de excesul de rautate si Domnul lucreaza prin mainile lui. Nu isi vinde sentimentele; este un adevarat avva. Daca ii ceri un "cal", nu iti da o "copita". Are luciditate in credinta, nu e nici delasator, nici fanatic; doar traitor.

Vazandu-l, am impresia ca la fiecare rugaciune din amurg citeste "presa" Raiului. A inteles ca a fi fericit nu inseamna a fi miliardar. E de la sine inteles ca in 32 de ani de preotie nu a luat niciodata nici un cent pentru serviciile religioase. Multi ani, nu a pretins nici salariul de preot paroh. A trait cu painea lui Dumnezeu. Acum e duhovnic la Cluj si lumineaza multi tineri. Ma bucur ca sunt unul dintre ei, desi tradez de multe ori principiile lui sanatoase.

M-a invatat indrazneala in rugaciune, curiozitatea sfanta de a aprofunda, de a nu fi superficial. Acum cativa ani m-a certat bland ca nu cunosteam indeajuns de bine pilda semanatorului. De rusinea lui, am invatat toate pildele (inca nu eram la teologie). Cand slujeste el in biserica, nu sunt pe pamant, asa pacatos cum sunt. Ma inalta smerenia lui.

Azi, pe o alee ingusta cu sens unic, camionul cu numere de Polonia din fata mea a franat brusc si a inceput sa dea in spate. Era cat pe ce sa ma zdrobeasca. Rugaciunile Parintelui m-au salvat. Inca o data. Daca as reusi sa scap de fatarnicie, nu mi-ar mai fi rusine cand il intalnesc.

Ziua de astăzi este favorabilă duhovnicescului: m-am bucurat nespus de prezenţa şi de sfaturile părintelui duhovnic Gheorghe Şanta. Slavă lui Dumnezeu! Într-adevăr, Dumnezeu este iubire (I Ioan 4, 8). Din această iubire divină oglindită în noi se naşte ucenicia. Omul, ca să fie om, trebuie să fie format, zicea pedagogul Comenius.

Cei care defaimă învăţătura şi înţelepciunea sunt ticăloşi, iar ostenelile lor sunt fără de folos (Înţelepciunea lui Solomon 3, 11): avem multe de învăţat de la un duhovnic trăitor al Cuvântului. "Întrebaţi pe boierii voştri", îndemna Neagoe Basarab: cereţi sfat celor înţelepţi şi curaţi. IPS Andrei Andreicuţ este ferm în această privinţă: avem nevoie de un dascăl, de un duhovnic şi nu apelăm la acest duhovnic doar la o spovedanie (rară), ci ne sfătuim cu el cât putem de des.

În aceste zile de post, ni se cere mai multă străduinţă pentru sfinţenie, mai multă râvnă pentru dobândirea focului credinţei. Vedem cum petrecăreţul Maron este adus pe calea Vieţii de către duhovnicul său, Sfântul Isidor Pelusiotul: vrem şi noi să redescoperim sensul bucuriei sfinte. Dacă nu ne sfătuim cu duhovnicul, suntem prinşi în capcana amăgirii şi uşor cădem în mândrie. Avem nevoie de un Moise: vrem să trecem marea păcatelor (Sf. Ioan Scărarul). Avem nevoie de un "dascăl negreşelnic" (Nichifor din singurătate): nimic nu e mai jalnic decât să nu avem un povăţuitor.

Grele vorbe ale Sfântului Simeon Noul Teolog: "Fii tu duhovnicesc şi vei recunoaşte pe cei duhovniceşti". Orice faci, fă cu ascultare, nu pe ascuns: deşi duhovnicul nu e perfect, nu-l părăsi. Nu contabiliza greşelile (închipuite) ale duhovnicului tău: preferă "supunerea şi ascultarea" (Filipeni 2, 8). Fără ascultare, lumea păcatului nu poate fi biruită. Toate acestea le vom săvârşi "nu cu silnicie, ci cu dragoste" (I Petru 5, 2). Credem în Dumnezeu din toată inima, ne vom strădui să nu fim fii ai minciunii, ne vom tăia voia egoistă, vom face o mărturisire completă şi ne vom ruga pentru duhovnicul nostru: "Împreună cu mine să luptaţi în rugăciuni" (Romani 15, 30).

Doamne al cerului şi al pământului, trimite-mi un psihoterapeut care să Te cunoască (H. Vlachos), care să mă "antreneze", să mă recupereze: nu vreau să fiu indisponibil la chemarea Mirelui, câtă vreme fiecare lună poate fi ultima. Părintele Şanta insistă ca fiecare să se spovedească la parohul lui: facem parte dintr-o comunitate liturgică, nu ne excludem, ci ne spovedim la preotul paroh rânduit de Dumnezeu. Preotul acesta lucrează cu Dumnezeu, este omul lui Dumnezeu (chiar scăpări având) şi avem încredere că Duhul lui Dumnezeu este lucrător în el. Vorbim, aşadar, despre o triadă: ucenic - duhovnic - Dumnezeu. Nu e vorba de raportul medic (psiholog) - pacient, ci ne raportăm la Dumnezeu.

Ce frumos: spovedanie este o finalitate cu un început nou. Părintele Şanta consideră (în linia scripturistică şi patristică) că fiecare spovedanie este o naştere din nou, o reactualizare a harului baptizmal: suntem asistaţi de Duhul lui Dumnezeu, suntem pe un drum care conduce către Împărăţia lui Dumnezeu. La fiecare decizie, medităm: Ce ar face Domnul Hristos? Ce ne-ar sfătui părintele duhovnic? Pentru că "toate îmi sunt îngăduite, dar nu toate îmi sunt de folos" (I Corinteni 6, 12), ştim asta, nu? Duhovnicul nu vrea să iasă el în prim-plan, ci propovăduieşte înţelepciunea de taină a lui Dumnezeu (I Corinteni 2, 7). De multe ori, ucenicii îl înalţă pe duhovnic (fericite cazuri)! Oricum, nu ne vom potrivi acestui veac (Romani 12, 2).

De multe ori m-am bucurat ascultându-l pe părintele Şanta recomandând extraordinara carte "Teologie şi sacerdoţiu" a preotului Grigore Cristescu (publicată în perioada interbelică). Părintele Şanta îşi întăreşte des ucenicii cu aceste vorbe împrumutate din acest tezaur menţionat: să nu îţi etalezi super-cunoştinţele tale, ci să dovedeşti că tot cuvântul pe care l-ai spus este o realitate, Adică, CELE DE SUS POT FI TRĂITE JOS: trăirea ta să dovedească asta! Părintele Şanta continuă sublim: Evanghelia devine realitate prin fiinţa ta, pentru că fiinţa ta trăieşte Cuvântul. Inima ta este un paraclis al Maicii Sfinte. Sfânta Fecioară lăcrimează pentru tine, nu rămâne indiferent!

Foarte mult îl iubeşte părintele Şanta pe Sfântul Simeon Noul Teolog, cel care revoluţionează concepţia despre duhovnic: părintele duhovnic trebuie să fie un om duhovnicesc (un "bătrân" / înţelept harismatic). "Nu poţi să vorbeşti despre Hristos, dacă nu te-ai întâlnit cu El!" Am pierdut pe Duhul lui Dumnezeu: să facem rugăciuni cu lacrimi, ca să redobândim pe Duhul Sfânt (cum va zice peste veacuri şi Sfântul Siluan Atonitul).

Ne propune o temă părintele Şanta, dar una interioară: Care este lucrarea mea cu Dumnezeu? Fiecare vom răspunde: scopul nu este altul decât întâlnirea mea cu Dumnezeu. Şi un îndemn de la părintele: fiţi oameni ai rugăciunii, pentru că numai din trăire vine şi cuvântul care mişcă! Cât de actual este Sfântul Serafim de Sarov: dobândind pacea inimii, mii se vor mântui în jurul tău. Ne şi mustră părintele Şanta, dar cu dragoste: ne împărtăşim din acelaşi Potir, dar stăm "spate la spate", ca nişte străini.

Avem încredere în puterea absolută a lui Dumnezeu: nici marea nu poate stinge dragostea (Cântarea Cântărilor 8, 7). Ne spovedim pentru a ne elibera de ură, pentru a scăpa de formalism, dar mai ales pentru a redobândi sentimentul dragostei curate. Paul Evdokimov este sigur: dragostea este arătarea slavei dumnezeieşti. Singura cunoaştere desăvârşită este Dragostea: călăuză spre Paradis. Nu putem ascunde concupiscenţa, nu aruncăm mizeria sub covor, ci profităm de şansa Spovedaniei: recuperarea noastră din ghearele iadului! Iubirea transformă pământescul în duhovnicesc: să nu ne apropiem de scaunul iertării fără multă-multă iubire...

Părintele Şanta subliniază importanţa Bisericii familiale, reluând ideea lui Paul Evdokimov: HRISTOS PREZIDEAZĂ TOATE NUNŢILE CREŞTINE! Deci, SCOPUL CĂSĂTORIEI E MÂNTUIREA CELOR DOI MIRI ŞI A COPIILOR LOR! Vigilenţă maximă: Domnul Hristos stă la uşă şi bate (Apocalipsa 3, 20), deschideţi inimile voastre, că vrea în voi să locuiască, să vă împace din nou cu Tatăl şi de păcat să va ferească (cum zice priceasna). Nu vrem să fim doar căldicei (Apocalipsa 3, 16): ajută-ne, Doamne, încălzeşte inimile noastre îngheţate! Fiecare Spovedanie este o recuperare a Invitaţiei de a participa la Nunta Mirelui Hristos (Apocalipsa 19, 7): "Să ne bucurăm şi să ne veselim şi să Îi dăm slavă, căci a venit nunta Mirelui". Priveghem (Apocalipsa 22, 12): "Iată, vin curând şi răsplata Mea este cu Mine, ca să dau fiecăruia, după cum e fapta lui". Răspunsul nostru (Apocalipsa 22, 20): "Vino, Doamne Iisuse!"

Nu ne spovedim din inerţie, ci pentru a aduce roadele luminii (Efeseni 5, 9): bunătatea, dreptatea şi adevărul. Spovedindu-ne astăzi, nu vom mai umbla ca nişte neînţelepţi (Efeseni 5, 15), ci ca nişte înţelepţi: vom răscumpăra vremea, că zilele sunt rele. Celor ce nu îşi caută jumătatea în cluburi: "Femeia bună este dată câştig celor ce se tem de Domnul" (Sirah 26, 3). Vom căuta să bucurăm pe alţii, vom căuta bucuria în veşnicie: acesta este sfatul părintelui Şanta. Şi un avertisment: căutând doar plăcerea, vom eşua! Soluţia: CONSULTAŢI-VĂ CU DUMNEZEU! Mulţumim, părinte duhovnic pentru sfaturi şi Dumnezeu să vă îmburde-n Rai (să ne agăţaţi şi pe noi).

Staţi aşa, că n-am terminat. Am pregătit un bonus. Ştiu cât de mult îl iubeşte părintele Şanta pe duhovnicul bucuriei, părintele Teofil Pârâian de la Sâmbăta de Sus, mutat Dincolo, la veşnicele lăcaşuri. Pentru că mi-s foarte dragi serile duhovniceşti organizate de către ASCOR, mi-e şi foarte greu să ştiu că părintele Teofil nu vine joia asta... Dar îl purtăm în rugăciune şi în inima noastră şi ne amintim poveţele sale filocalice: "Ca să ajungi la culmea iubirii, să pui temelia nepătimirii. Declanşarea iubirii: biruirea patimilor prin virtuţi".

Şi zicea blândul monah: "Să aveţi limită, să ştiţi unde să va opriţi! Să va obişnuiţi cu puţin, să nu vă întindeţi la bani, ci să faceţi milostenie, să fiţi blânzi, să vă bucuraţi pentru binele altuia, să căutaţi cerul cel de pe pământ, adică nepătimirea, pentru că Domnul Hristos oferă odihna Sa doar acolo unde găseşte smerenie. Ocoliţi nu doar păcatul, ci şi pricinile patimilor, nu faceţi compromisuri pentru avere, nu vă mâniaţi, nu scoateţi răutăţi pe gură. Cercetaţi de unde vă vin împiedicările şi luptaţi cu cei trei uriaşi: neştiinţa, uitarea şi nepăsarea".

Marius Matei