Luna ianuarie adună, în Calendarul Bisericii Ortodoxe, numeroşi Părinţi de seamă ai pustiei şi întemeietori ai monahismului. Pot fi amintiţi Sfântul Pavel Tebeul, din secolul al III-lea, primul ascet retras în „cele mai dinăuntru ale pustiei”, Sfântul Cuvios Teodosie cel Mare, „Începătorul vieţii de obşte”, dar şi Sfântul Cuvios Antonie cel Mare, considerat întemeietor al monahismului, împreună cu Sfântul Pahomie cel Mare.

Aşezarea acestor sfinţi de seamă în prima lună a Anului civil, nu a fost întâmplătoare, ţinând cont şi de contextul primelor secole creştine.

Dacă Părinţii pustiei sunt pomeniţi pentru faptul că au întemeiat monahismul, personalităţi precum Sfinţii Trei Ierarhi sunt sărbătorite şi pentru faptul că, prin scrierile lor, au organizat şi au dat o orientare duhovnicească, de continuu urcuş, vieţii ascetice.

Monahismul răsăritean, prin părinţii pustiei dar şi numeroşii monahi îmbunătăţiţi a stat şi la baza întemeierii primelor mănăstiri din Apus.