Elena Frandes

Ofranda


Iisus are atâtea virtuţi încât, dacă L-aş putea urma doar prin una şi tot ...
Articol pe larg »

Pagina de editoriale »

Instalati Flash Player pentru a putea vedea playerul.
reportaj
 
Creştinul în cetate
 
reportaj
 
Interviu
 
Popasuri duhovniceşti
 



       


     

     

     

     


SCOALA DE ACASA


Se aude tot mai mult in Romania despre homeschooling (home schooling sau home-schooling), adica despre “scoala de acasa,” “educatia acasa,” “scolarizarea acasa.” Este un termen de origine americana dar practica isi are origini europene. In ultimii ani a inceput sa primeasca multa atentie in Europa si America, iar in Romania s-a format o miscare a parintilor care cere autoritatilor sa institutionalizeze acest sistem educativ si in tara noastra prin stabilirea unui cadru legislativ si normativ adecvat.

 
 
AFR sustine si promoveaza aceste eforturi. “Scoala acasa” reprezinta o exercitare a drepturilor parentale, recunoscut chiar si in dreptul international. Articolul 26 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului afirma dreptul fiecarui individ la invatatura, si ca “parintii au dreptul prioritar in alegerea felului de invatamint pentru copiii lor minori.”
 
 
In trecut copiii erau educati acasa, scolile fiind putine si rezervate pentru copiii celor instariti. Asa era inca din Roma antica. Circumstantele de viata si istoria insa au impus “scoala acasa” ca o realitate in multe tari ale lumii si pe o scara mai mult sau mai putin extinsa. In secolul XIX scoala acasa a luat anvergura in Statele Unite, iar in anii 20 ai secolului trecut Tribunalul Suprem american a recunoscut dreptul parintilor de asi educa copiii acasa, in afara sistemului public de invatamint.
 
 
In cursul vremii motivatia parintilor de asi educa copiii acasa s-a schimbat, in prezent ea avind de a face in special cu secularizarea societatii si a sistemului educativ public. Multi parinti doresc sa transmita copiilor lor, prin intermediul sistemului de invatamint domestic, valorile morale si religioase pe care ei insisi le impartasesc. Altii o fac pentru a preveni obiceiuri rele in copiii lor sau din motive de siguranta. Drogurile se gasesc la scoala, nu acasa. Altii cred ca educatia primita acasa e mai de calitate decit cea data in scolile publice. Alti parinti sunt ingrijorati de declinul moral tipic sistemului clasic de invatamint. In consecinta, familia si caminul au devenit un refugiu in care copiii pot obtine o educatie de calitate fara a fi expusi aspectelor negative ale invatamintului clasic. Scolarizarea de acasa nu mai e un fenomen restrins doar la crestini, ci se raspindeste tot mai mult si intre musulmanii din Europa occidentala si Statele Unite. In ultimii 15 ani in SUA intre 15 si 20% din copii au invatat acasa anual, adica intre 1.5 si 2 milioane de copii de virsta scolara. In Marea Britanie cifra e mult mai mica, aproximativ 20.000.
 
 
Tarile cele mai ostile scolarizarii acasa sunt democratiile secularizate occidentale. Germania nu recunoaste dreptul parintilor de asi educa copiii acasa. Este deja bine cunoscut ca luna trecuta SUA a acordat azil politic unei familii germane cu 4 copii careia autoritatile germane nu le-a ingaduit sa isi educe copiii acasa. Dimpotriva copiii au fost luati cu forta din casa si dusi la o scoala publica. Judecatorul american si-a exprimat oroarea fata de atitudinea autoritatilor germane afirmind ca cetatenii germani sunt deprivati de un drept fundamental.
 

Suedia si ea devine tot mai ostila fata de scolarizarea de acasa. In 2008 a devenit primul stat din lume care sa interzica predarea creationismului, atit in scolile publice cit si in cele private, si a declansat un veritabil razboi phihologic impotriva parintilor care doresc sa isi educe copiii acasa. Pozitia autoritatilor suedeze, gresita in lumina statisticilor si a experientei, este ca elevii educati acasa ramin, din punct de vedere academic, in urma celor educati in sistemul de invatamint public. Ostilitatea Suediei a ajuns la culme la inceputul anului cind autoritatile suedeze au arestat, la bordul avionului, niste parinti care intentionau sa isi duca copiii in India sa fie educati acolo intr-o scoala crestina. Deasemenea Suedia e in curs de a adopta o lege care sa interzica scoala de acasa cu exceptia exigentelor extreme. Este cert ca legea va fi adoptata, in saptamina in curs ea deja fiind declarata constitutionala de Tribunalul Supreme al Suediei. Urmeaza doar mici ajustari in definirea “exigentelor extreme” in care scolarizarea acasa ar putea fi permisa. www.hslda.org/hs/international/Sweden/201003080.asp - Ne putem astepta deci ca parinti suedezi sa primeasca si ei azil politic in SUA.

 
HOMESCHOOLING IN PARLAMENTUL ROMANIEI
 
 
In Romania atitudinea autoritatilor fata de homeschooling nu e ostila, cit e indiferenta, si izvorita din ignoranta. Sunt insa si semne pozitive. Spre suprinderea noastra pe 25 februarie d-na deputat Carmen Axenie (PDL Galati) a facut o Declaratie Politica in Parlament in favoarea unui sistem de homsechooling in Romania. Apreciem pozitia ei si redam integral Declaratia ei Politica.
 
 
 
 
"Suprafaţă şi profunzime în reforma educaţiei româneşti" Din discuţiile pe care le-am purtat de-a lungul anilor cu diferite persoane care lucrează în sistemul nostru de învăţământ, am aflat o seamă de nemulţumiri care mai de care mai urgente. De la problema salariilor, la cea a adaptării la nevoile pieţei observăm parcă un demaraj foarte greu şi un dialog între părţile implicate în negocieri adeseori anevoios. De ce stau lucrurile aşa, n-aş putea să vă spun. Cert este că nu vom putea debloca acest mare angrenaj educaţional folosind o fermecată cheie franceză bună la toate. Pentru fiecare set de probleme trebuie găsite soluţii generoase şi chiar vizionare.
 
 
Cu această convingere, doresc să vă reţin astăzi atenţia aducându-vă înainte două sugestii recente pe care le-am primit de la câţiva cetăţeni. Domniile lor au încercat să îmi demonstreze că reforma învăţământului nostru riscă să rămână una de suprafaţă fără aplicarea unor măsuri surprinzătoare pentru cei mai mulţi dintre noi. Vă redau în continuare problemele ridicate de aceştia şi argumentele lor.
 
 
Prima problemă se referă la evaluarea studenţilor în învăţământul universitar. Mulţi dintre studenţii de astăzi au deja în portofoliile lor una sau mai multe diplome de licenţă. Alţii deţin, pe lângă licenţă, diplome de masterat şi chiar de doctorat. Nu e greu de înţeles că un astfel de student, trecut deja prin ani buni de studiu, şi-a însuşit o serie de instrumente de cercetare pe care la noua facultate nu le poate folosi aproape deloc. Evaluarea lui se face în mod clasic, prin recitarea poezioarei la examen, dacă are şansa de a mai da examen oral, sau prin relatarea scrisă a unor informaţii învăţate precum tabla înmulţirii. În loc de a spori în cercetare şi în prestaţii publice la diferite conferinţe, studentul nostru mai dinainte şcolit suportă un regres evident. Banii cheltuiţi în anii anteriori pentru dezvoltarea aptitudinilor sale sunt irosiţi acum prin situaţia pe care v-am prezentat-o. Dacă dorim o reformă adevărată a învăţământului universitar, atunci trebuie să pornim de la a recunoaşte cele două categorii mari de studenţi (la prima şi la a doua facultate). Evaluarea lor nu se poate face în mod eficient fără o discriminare pozitivă a metodelor. Profesorul adevărat înţelege imediat nevoia acestei schimbări. Mai trebuie să avem în fiecare universitate câţiva dintre aceştia, cum nu mă îndoiesc că există.
 
 
A doua problemă este şi mai revoluţionară, dar nu imposibilă sau absurdă. Este vorba despre o parte a cetăţenilor români care doresc să-şi educe acasă copiii. În alte ţări europene (Cehia, Franţa, Belgia, Olanda, Spania, Italia, Elveţia, Marea Britanie, Ungaria, Irlanda) această formă de învăţământ există deja, purtând numele de homeschooling (şcolire acasă).
 
 
Argumentele cetăţenilor sunt: a) de natură pedagogică: 1. scăderea nivelului de aprofundare a informaţiilor şi competenţelor, fapt demonstrat şi de rapoartele oficiale europene cu privire la România; 2. deţinerea unor reale posibilităţi familiale (pedagogige şi financiare) pentru educaţia copiilor; b) de natură etică: în principal, nemulţumirea părinţilor vizavi de atmosfera şcolară, uneori viciată, în care se dezvoltă copiii lor.
 
 
Ca părinte, mai întâi, dar şi ca avocat, am cumpănit cele prezentate mai sus şi nu le-am găsit deloc neîntemeiate. Sper ca în perioada următoare să putem avea în România o reformă de profunzime a învăţământului nostru.
 
www.alianta-familiilor.ro


Click aici pentru a va intoarce in pagina de stiri.
Teologie si viata
 
Monahi si monahii de secol 20
 
Duhovnici contemporani
 




RSS
 
Link-uri utile
 
Newsletter
 
Forum