Un pelerin a poposit de curând pe la părintele Iulian Lazăr. Acesta i-a dat un document interesant:textul unei predici ţinute de actualul patriarh al României în anul 1988. Părintele Iulian a spus: „Sunt lucruri foarte frumoa­se spuse aici. Să ne rugăm lui Dumnezeu ca patriarhul să continue aceeaşi linie, să fie iubitor al predaniei Athosului…”

Schitul românesc Prodromu este singura aşe­­zare monahală ro­mâ­nească din afara ţării. De aceea, el poartă o valoare de simbol pentru toţi românii care sunt în ţară şi străinătate. Noi avem puţină prezenţă românească bună în străinătate, din care Prodromu este cel mai reprezentativ. Tradiţia românească la Sfântul Munte este o tradiţie de foarte multă vreme. Biserica de acasă a fost adesea ajutată de Sfântul Munte, de călugării români, care au fost la Sfântul Munte şi s-au întors apoi în ţară, atunci când a sosit nevoia mare şi au reînnoit viaţa duhovnicească a ţării. De aceea, Sfântul Munte reprezintă pentru con­ştiinţa ortodoxă în general, şi românească în special, un dar al lui Dumnezeu. Dar ceea ce are însă o semnificaţie pen­tru întreaga Ortodoxie este faptul că Sfântul Munte Athos este singurul loc în care se încearcă să se tră­iască zi de zi comuniunea interortodoxă.
Noi suntem acuzaţi oarecum că ne-am despărţit în Biserici autocefale izolate. Dar cred că Sfântul Munte Athos este singurul loc în care, în acelaşi loc, mai multe tradiţii, mai multe neamuri sunt reprezentate şi unite în aceeaşi credinţă. Este marea deosebire. Este multinaţional, dar în acelaşi timp unit prin aceeaşi credinţă drept-măritoare. Şi am putea spune că, din aceas­tă privinţă, Sfântul Munte Athos este un fel unic de a aduce slavă lui Dumnezeu, în aceeaşi credinţă, pornind de la darurile deosebite ale fiecărui neam.

Sursa: din predica rostită de Ieromonahul Daniil Ciubotea în Duminica a patra după Paşti, în Biserica Schitului românesc Prodromu