Priveşti un chip de copil şi vezi un înger. Vezi în zâmbetul lui o rază de lumină cerească. Ochii lui oglindesc curat bucuria de a trăi. Vezi dincolo de oceanul care se revarsă o dată cu privirea caldă pe care ţi-o dă în dar, parcă mulţumindu-ţi pentru clipele în care ai uitat de tine şi ai plâns rugându-te pentru el. I-ai dăruit viaţă, iar el îţi dăruieşte lumină. Toţi norii fug din calea ta când te apucă de mână şi când te priveşte în ochi, şi îţi dă energie şi căldură pur şi simplu, îţi dă un motiv să trăieşti şi să te bucuri că ai adus pe lume un vlăstar binecuvântat.
Dar să nu uiţi niciodată că fără voia Domnului el ar fi putut să rămână doar un vlăstar fără ramuri. Şi de tine depinde dacă va înflori şi va da roade. Ai grijă şi roagă-te lui Dumnezeu să nu fie o frunză în vânt, purtată la întâmplare pe valurile vieţii. Ai grijă să uzi rădăcina vlăstarului cu apă vie, care nu poate izvorî decât din ochii tăi de mamă. Dăruieşte-i speranţă, sădeşte-i în suflet dragostea de oameni şi frica de Dumnezeu, căci acesta este începutul înţelepciunii. Fii tu întâi pildă de înţelepciune şi creşte-l în credinţa în Dum­nezeu, în nădejdea cea adevărată, în dragostea fără de care nimic nu e.
Să vedem lumea prin ochi de copil, căci aşa vom rămâne veşnic tineri şi valurile vieţii ne vor duce la limanul liniştit, lângă Dumnezeu, lângă Maica Sa şi lângă toţi Sfinţii. Amin.




P. S. Vă trimit aceste rînduri în speranţa că le veţi publica pe 1 iunie, de Ziua Copilului. Dacă voi câştiga premiul, vă rog ca de valoa­rea lui să donaţi această fă­clie a creştinismului, aceas­tă oază de linişte sufletească, adică această revistă, unor co­pii din orfelinate sau case de copii. Menţionez că sunt mamă a 4 copii şi sunt mândră că mi-a dat Dumnezeu acest dar mai presus de toate darurile: să pot lăsa în urma mea vlăstare care să‑mi ducă mai departe numele şi credinţa.

Autor: Laura Ababei (Panciu – Vrancea)