Poţi să afli cât de bun eşti, încercând să fii la fel ca gheron Georgios. Iar eu mi-am zis că şi dacă aş lăsa toate ale lumii acesteia şi aş sihăstri prin pădurile Athosului, tot n-aş putea ajunge la măsura bunătăţii acestui bătrân de la chilia Sfântului Ioan Teologul.
Când Georgios avea 15 ani a venit în Sfântul Munte şi a rămas pentru totdeauna. Asta se întâmpla în 1948. De atunci el n-a părăsit Grădina Maicii Domnului. Monahii de aici l-au învăţat să scrie şi să citească şi de aceea el vine mereu la hramul chiliei Sfântului Ipatie, să mulţumească bătrânilor – care nu mai sunt printre noi demult – pentru binele ce i l-au făcut odinioară.
De câţiva ani îl aduce la sărbătoarea chiliei un părinte de la Colciu, cu maşina, însă anul acesta, prins cu treburi, a uitat de bătrânul grec şi, în loc să-l ia de acasă dimineaţa, a ajuns pe la şase seara la Georgios, care îl aştepta cuminte în chilia sa dărăpănată, primenit pentru sărbătoare încă de la răsăritul soarelui. Când l-am întrebat, noaptea, la priveghere, dacă nu s-a supărat pe părintele Gimnazie că a ajuns aşa târziu la el, mi-a spus senin că, şi dacă ar fi venit la ora aceea târzie din noapte, el ... era pregătit! N-avea nici cea mai mică urmă de reproş bătrânul în glas; ba dimpotrivă, era foarte bucuros că se afla în acel loc, împreună cu românii.
Nu i-a reproşat nimic nici unui alt călugăr grec care, din greşeală, l-a lovit cu maşina şi a căzut bătrânul într-o prăpastie, pricopsindu-se de atunci cu un spasm sâcâitor, ce-l împiedică să plece la drumuri lungi.
L-au rugat părinţii să nu mai stea singur la chilie, că e greu la bătrâneţile lui, dar gheron Georgios i-a întrebat că, dacă pleacă de acolo, cine va mai aprinde candela la Ioannes Teologos?
Aşa că a rămas singur, doar el şi Dumnezeu, vieţuind în Grădina Maicii Domnului...
Autor: George CRASNEAN
