E martie, primăvara bate la uşă (lăsată oricum întredeschisă de o iarnă „discretă”) şi toate lucrurile se înnoiesc, renasc. Chiar Postul Sfintelor Paşti, în care suntem, la asta ne cheamă: la înnoire – trupească şi sufletească. Astfel ne-am gândit că şi Lumea Credinţei trebuie, după aproape 4 ani, să-şi primenească înfăţişarea. Noi toţi, cei care  participăm la acest „pelerinaj” al cuvântului şi imaginii, am gândit că este bine să ne primenim. Când spun noi toţi, mă gândesc atât la echipa redacţională, cât şi la cititori, adică la comunitatea care-şi mărturiseşte lunar, prin scris şi citit, credinţa ortodoxă. Este şi această o formă de a fi împreună, de a înţelege ceea ce ne leagă, ceea ce ne este comun şi drag. Împărtăşim aceleaşi valori, ne sunt dragi aceleaşi lucruri, dorim să vedem aceleaşi locuri ale credinţei. Aparţinem, aşadar, aceleiaşi plămade duhovniceşti. Cine ne poate despărţi...?
Am orânduit revista noastră mai simplu şi mai clar, pe secţiuni, accentuând latura de imagine, pentru că ea exprimă mai mult decât orice cuvânt. Ea mărturiseşte prin prezenţă ceea ce noi încercăm să transmitem prin scris. De asemenea, am revizuit întregul aspect grafic, revista putând fi mai uşor citită, chiar şi de cei mai vârstici.
Toate aceste schimbări vor face revista mai prietenoasă, mai aproape de nevoia de informare. Nădăjduiesc să fim corect înţeleşi în intenţie şi îngăduiţi în slăbiciuni. Şi fiind în Post, nu închei fără a cere iertare celor pe care i-am mâhnit, dezamăgit sau ofensat cu munca noastră. Când am greşit, am greşit din neştiinţă sau grabă. Niciodată însă nu am greşit cu bună-ştiinţă. Măcar de acest lucru cred că puteţi fi convinşi...

Autor: Răzvan Bucuroiu