Nu primeşti de la nimeni în viaţă mai mult decât îţi poţi dori şi totuşi se întâmplă uneori să ţi se dăruiască mai mult decât meriţi. Întotdeauna acest dar este perfect interior, primit în suflet şi întotdeauna dăruit de Dumnezeu prin harul care ne transformă fiinţa.
Georgios Buhlios este un grec din Kavalla care mi-a spus asta după Liturghia de la Prodromu. Şi mi-a mai spus că sufletul său este alinat după durerea pricinuită de pierderea fratelui mai mare, atunci când „este în cer” la schitul nostru românesc athonit. Acest orthodox elin, care a fost la hramul Bobotezei şi al Înaintemergătorului la Prodromu, iubeşte România şi pe români. A cutreierat foarte multe mănăstiri româneşti, a vorbit cu duhovnici mari - cu părintele Cleopa şi părintele Arsenie Papacioc – şi mi-a recitat în greacă câteva poezii din Eminescu. Mergând prin hăţişurile de la Vigla, mi-a zis că încă-i aude pe fraţii prodromiţi psalmodiind şi asta îl face să-şi aducă aminte că arhitectul sufletului este Dumnezeu, şi-I mulţumeşte Acestuia că l-a învrednicit să guste încă de aici, „de jos”, din fericirea veşnică.
A fost frumos la Prodromu. Frumos şi cald – şi la propriu, şi la figurat. A fost (ca în fiecare an) şi întâistătătorul Marii Lavre (al cărui nume de monah este Prodromu), care a slujit şi chiar a avut o pronunţie perfectă atunci când spunea „Pace vouă” în româneşte.
Au fost fraţi români de la Lacu şi Colciu, dar şi greci de la Megistis Lavras, chiar şi gheron Hariton de la Karoulia, fotograful Athosului (care zice că trebuie să fii detaşat de toate şi atunci nimic nu-ţi va fi indiferent!). Au fost însă şi părintele Petroniu, părintele Iulian, părintele Macarie, părintele Iustinian şi toată obştea cea frumoasă a Prodromului.
A fost mare sărbătoare, fiindcă a fost şi ziua închinată Sfântului Ioan Înaintemergătorul (Pro­dromos), cel care veghează şi apără acest schit.
Aici îţi dai seama că viaţa este prea schim­bătoare ca să poto­lească setea de eternitate a su­fletului şi că trebuie să urcăm la Dumnezeu pentru asta. Iar la Prodromu există o scară către eternitate.

Autor: George Crasnean