„Unii o numesc, romanţat, poveste de vis, alţii o întâlnire cu tradiţie, arome şi culori, iar alţii îi spun, simplu, Ceainărie. O cafea revigorantă, un ceai aromat, un covrig cu sare, o muzică de suflet, icoane pe sticlă, măsuţe din lemn, piese de şah, mese de ping-pong..., toate sub învăluirea unui bun gust arhitectural, fac din Ceainărie un loc unic de întâlnire între colegi, profesori şi prie­teni. Nu ai motive să nu cunoşti Ceainăria! Uşa de lângă Amfiteatrul I. G. Coman este deschisă de dimineaţa până seara...”
Aşa sună îndemnul unui afiş care te întâmpină de cum intri în clădirea Facultăţii de Teologie Ortodoxă din Bucureşti, care, de ani buni, se află în proces de consolidare. El îţi promite că la etaj poţi găsi ceva special.
Aflat întâmplător prin preajmă, am dat curs invitaţiei şi am găsit în vecinătatea unui amfiteatru un loc în care cu adevărat tradiţia este la ea acasă: mese şi scaune de lemn de stejar, cu măiestrie confecţionate, covoare şi prosoape ţărăneşti autentic româneşti, icoane şi pristolnice cu adevărat ortodoxe, anafură, aghiasmă, reviste de teologie, o fântână din piatră, vase de lut şi de sticlă. Toate acestea combinate cu expresoare de cafea sau ceai dintre cele mai moderne, spoturi discrete, un candelabru delicat şi deloc agresiv care, alături de muzica de bună calitate din fundal, te fac să te simţi ca acasă. Acasă la studenţii angajaţi part‑time acolo şi care te servesc cu produsele de pe meniul destul de variat pe care îl au.
Totul, cu binecuvântarea Părintelui Patri­arh Teoctist, încântat de iniţiativa profesorilor şi studenţilor teologi de a crea un spaţiu în care să se poată întâlni, în răgazul dintre ­cursuri sau examene, la un ceai aromat, o cafea bună sau un măr copt.
De fapt, Ceainăria de la Teologie este administrată de Fundaţia Studenţilor Teologi Ortodocşi din Bucureşti, un cadru în care studenţii teologi au posibilitatea să‑şi pună în practică ideile şi cunoştinţele pe care le dobândesc în facultate. Despre proiectele lor, deloc puţine, merită vorbit mai mult. Vă spun doar că au reuşit până acum să înfiinţeze un Centru de Studii Ortodoxe, „Sf. Grigorie Palama”, să ofere cursuri de limbi străine gratuite, să organizeze acţiuni caritabile în căminele de bătrâni, în spitale şi orfelinate, şi multe altele. Proiecte sunt destule, entuziasmul nu lipseşte, iar oamenii care se implică sunt, se pare, din ce în ce mai mulţi.
Cred că merită să‑i cunoaşteţi pe aceşti tineri, care parcă‑s altfel decât cei pe care‑i vedem zilnic pe stradă. Ce-ar fi să mergeţi să beţi un ceai şi să‑i cunoaşteţi?
Şi, ca să nu uit, vă puteţi întâlni acolo şi cu mulţi părinţi profesori, care se bucură împreună cu învăţăceii lor de un loc cu adevărat special.



Autor: Lumea credinţei