În anul 1812, urmare a tra­tativelor ruso-turce de la Bucu­reºti, Principatului Moldovei i se rãpeºte abuziv teritoriul dintre Prut ºi Nistru, care va fi cedat Imperiului Þarist ca des­pãgubiri de rãzboi, aºa cum în urma tra­ta­tului de la Ku­ciuk-Kai­nargi, din 1774, Buco­vi­na de Nord ºi Maramureºul istoric fuseserã cedate de turci Im­pe­riului Hab­s­burgic. Din acest moment debuteazã ºi drama orto­docºilor români din Basa­ra­bia, care vor fi trecuþi cu forþa sub autoritatea Biseri­cii Ruse, cu toate cã populaþia bãºtinaºã a acestui pãmânt românesc era creºtinã cu mult înainte ca mareea slavã sã invadeze acest colþ de Europã.

Patimi vechi, patimi noi
Ateismul sovietic s-a do­vedit devastator pentru ortodoxismul românesc basara­bean: în 1944 a fost desfiin­þatã Biserica româneas­cã din viitoarea Republicã So­cialistã So­vieticã Moldove­neas­cã – R.S.S.M., preoþii fiind uciºi sau aruncaþi în închisoare, mânãstirile ºi bise­ricile demo­late, sau închise ºi transformate în grajduri, depozite sau clãdiri ale adminis­traþiei sovietice, iar cãlugãrii ºi cãlu­gãriþele cãzând sub grea pri­goa­nã, ca „duº­mani ai popo­rului“. Un mic grup de preoþi cu vederi rusofile refuzã martirajul, acceptã tacit noua orân­duire sovieticã, ºi sunt rãs­plãtiþi pentru colaboraþio­nis­mul lor cu func­þii în cadrul Episcopiei Mol­­­do­vei (viitoare Arhiepiscopie, care va lua locul Mitropoliei Ba­sarabiei), dependente de Patriar­hia Moscovei.
Schimbãrile politice care au afectat þãrile componente ale Uniunii Sovietice la sfârºi­tul anilor ’80 s-au repercutat ºi asupra popu­laþiei româneºti din R.S.S.M., care s-a confruntat cu probleme de reafirmare identitarã, inerente dupã 50 de ani de sovietizare/rusificare ­brutalã.
Lãcaºurile de cult au fost redes­chise, a încetat pentru o perioadã scur­tã de timp persecutarea preoþilor români, iar ultimul arhiepiscop de ori­gine rusã al Moldo­vei, Serapion Fo­de­ev, a abdicat în fa­voarea ierarhului Vladimir Kantarean (tatã român, mamã ucraineanã), ridicat în scaun cu sprijinul episcopilor vicari Petru de Bãlþi ºi Vichentie de Bender (Tighina).

Reactivarea Mitropoliei Basarabiei
În luna mai 1992, din pricina intenþiilor sale de a reface Mitropolia Basarabiei ºi a Bucovinei, episcopul-vicar Petru de Bãlþi a fost atacat, chiar în sediul palatului eparhial din municipiul Bãlþi, de un grup de cãlugãri ºi preoþi, adepþi ai arhiepiscopului Nikolai Va­silievici Kantarean, viitorul mitropolit Vladimir al Chiºinãului ºi al Moldovei, mitro­polie subordonatã Patriarhiei Ruse. În urma unor intrigi politice, în august 1992 P.S. Pe­tru Pãduraru a fost izgonit din reºedinþa episcopalã din Bãlþi de cãtre cazaci înarmaþi, ajutaþi de ierarhi ºi preoþi basarabeni promoscoviþi. Patriarhia Românã emite în ziua istoricã de 14 septembrie 1992 actul patriarhal ºi sinodal privind recunoaºterea reactivãrii Mitropoliei Basarabiei, autonomã ºi de stil vechi, cu reºedinþa în Chiºinãu, iar P.S. Petru a fost ales de cãtre Adunarea Epar­hialã locþiitor de Mitropolit al Basarabiei, cu sediul la ­Chiºinãu.

Încep persecuþiile
Pe acest fond, în septembrie 1992, preotul Ivan Porcevski (Ioan Porcescu) - protopopul raionului Ungheni ºi membru al Mitropoliei Moldovei – a participat activ la devastarea Episcopiei de Bãlþi ºi alungarea episcopului Petru Pã­duraru, sens în ca­re a solicitat mul­þimii înarmate, care îl însoþea, agresarea tuturor cãlugãrilor ºi credincioºilor Mi­tro­poliei Basarabiei. La data de 15 noiembrie 2002 a fost prã­datã reºedinþa mitropolitului Petru, în timp ce acesta se afla la Bucureºti, la ºedinþa Sfântului Si­nod al Patriarhiei Române. „Hoþii“ au furat un seif, obiecte preþioase de cult, precum ºi 5000 de dolari proveniþi dintr-o donaþie, fonduri care urmau sã fie folosite pentru salarizarea preoþilor Mitropoliei ºi începerea construirii Bisericii „Sfântul Apostol Andrei“. În mod identic, în seara zilei de 4 martie 2003, „persoane necunoscute“ au spart geamurile reºedinþei Mitropoliei Basarabiei, pro­fi­tând de faptul cã P.S. Petru participa la Si­no­dul Bisericii Ortodoxe Române.

Câstig la CEDO, intimidare la Chiºinãu
În luna mai 1996, mitropolitul Petru a ac­þionat în judecatã Guvernul Republicii Mol­dova, în vederea obþinerii recunoaºterii oficiale a Mitropoliei Basarabiei. Dupã un lung ºir de procese, în luna decembrie 1997, Curtea Supremã de Justiþie a Re­pu­blicii Mol­dova a respins cererea mitropolitului Petru, sub motivul „caracterului neîntemeiat al plân­gerii“. Urmare a acestui fapt, în cursul lunii iulie 1998, mitropolitul Petru împreunã cu Vlad Cubreacov (jurist, preºedinte al Fun­da­þiei „Rãsãritul Românesc“) au intentat proces Guvernului, iar în decembrie 2001 ­CEDO a dat câºtig de cauzã Mitropoliei Basarabiei.
În mod abuziv în cârdãºie cu autoritãþile laice ºi bisericeºti de la Moscova, regimul comunist de la Chiºinãu refuzã cu obstinaþie sã restituie bunurile imobiliare ºi funciare care au aparþinut de drept Mitropoliei Ba­sa­rabiei.
Mai mult, în timpul ultimului Sinod al Bisericii Ortodoxe Ruse (care are loc la fiecare 4 ani), desfãºurat la Moscova (03-04.10.2004) sub conducerea Patriarhului Alexei al II-lea, a fost reiteratã hotãrârea fundamentalismului ortodox rusesc de a-ºi extinde influenþa în spaþiul ortodox românesc de dincolo de Prut. La lucrãri a participat ºi mitropolitul Vladimir al Moldovei, membru cu drepturi depline în Sinodul Bisericii Ruse, acesta aprobând toate deciziile luate, devenite obligatorii ºi executorii pentru Mitro­po­lia Moldovei, ca parte integrantã a acesteia. În fapt, s-a decis lichidarea autoritãþii Mitropoliei Basarabiei în Republica Moldova, prin „atragerea“ preoþilor acesteia, ce urmea­zã sã fie „intimidaþi“ sau „cumpãraþi“; discreditarea personalitãþii mitropolitului Petru ºi a imaginii sale publice; crearea de pro­bleme ecleziastice patrimoniale ºi legislative etc.

P.S. Petru – misiune sinucigaºã
Tensiunile dintre Mitropolia româneascã a Basarabiei ºi cea ruseascã a Moldovei s-au accentuat începând cu data de 28 fe­brua­rie 2006, când Mitropolia Basarabiei a des­chis un protopopiat la Ceboksari, capitala Republicii Autonome Ciuvaºe, în Federaþia Rusã. Practic, preotul Andrei Berman, paroh al bisericii cu hramul „Adormirea Maicii Dom­nului“, a cooptat în anturajul sãu câþiva preoþi ruºi ºi a provocat o delimitare de Patriarhia Moscovei ºi de autoritatea Patriarhului Alexei al II-lea, formã de protest declanºatã împotriva revitalizãrii în zonã a unor practici anticreºtine, respectiv obiceiurile animiste tradiþionale (idolatrie, cre­dinþã în spiritele animalelor).
Reprezentanþi ai Mitropoliei Moldovei au interpretat în mod tendenþios cã aceste „scin­dãri“ fac parte dintr-un plan mai vast de slãbire a ortodoxiei tradiþionale ruse, o si­tuaþie similarã fiind creatã ºi în regiunea autonomã a Gãgãuziei.
În acest caz, mai mulþi preoþi ortodocºi din Comrat au anunþat în cadrul slujbelor cã „vor sã se punã sub jurisdicþia Mi­tro­politului Petru al Basa­ra­biei“, mi­zându-se pe faptul cã în zonã existã o po­pu­laþie turcofonã ortodo­xã de stil vechi, com­pactã, de 200.000 de locuitori, care pânã de curând „a fost supusã ºi docilã Mitropo­li­ei Moldovei, subordonatã Patriarhiei Mos­covei“.
Misiunea aproape „sinucigaºã“ a mitropo­li­tului Petru este un exem­­plu de martiraj al neamului românesc în condiþiile în care regi­mul rusofil ce conduce în prezent „poporul mol­­dovean“ a transformat în mod oficial, prin fraudã ºi fals istoric, populaþia majoritarã româneascã în „cea de a ºasea naþiune conlocuitoare“.
Ortodoxia pãstoritã cu acerbie de P.S. Petru se confruntã pe de o parte cu Patriar­hia Rusã, apendicele acesteia, pseudo-Mi­tropolia Moldovei ºi administraþia comunistã moldoveanã, iar pe de altã parte cu orgolii­le, mai mult sau mai puþin reale, ale unor înalþi ierarhi, ceea ce determinã un traseism in­stituþional ce sporeºte confuzia printre cre­dincioºii celor douã Mitropolii din Republica Moldova, ai cãror enoriaºi sunt, în majoritatea lor covârºitoare, ortodocºi români.