Când Alexandru M. s-a convins cã nu exis­­tã karma (cu tot ce implicã aceas­tã comedie a reîncarnãrilor), ºi când a înþeles taina persoanei ºi a mântuirii oamenilor în lumina jertfei lui Hristos, s-a rãz­bunat pe întreg trecutul sãu de yoghin: a fãcut bucãþi toate cãrþile de yoga. S-a simþit atunci eliberat ca de o povarã. Dupã o vre­me, deºi începuse sã meargã la Sf. Liturghie, gândurile vechi au început sã-l macine din nou. „Min­tea îmi era ca o moarã. Fãrã sã vreau îmi treceau prin cap sute de idei din perioada practicilor yoghine „ – mãrturiseºte Alexandru. Primul lui duhovnic i-a dãruit pentru început câteva cãrþi folositoare de suflet ºi l-a sfãtuit sã citeascã cât mai des din Noul Testament, însã tot nu avea pace. Gândurile veneau ºuvoi. Pânã într-o zi… „Rãzboiul din mi­ne nu mai avea hotar. Pe dinafa­rã pãream un om normal, însã în interior purtam un vulcan. Mã aflam pe marginea prãpastiei. Nici un medicament nu-mi ajuta, deoarece problema mea sufle­teas­cã era mult mai profundã“ – povesteºte Alexandru. Searã de searã, sub aºternut, tremura cu­prins de fiorii morþii. Ziua ocolea locurile pustii, de teamã sã nu se prãbuºeascã. „Dacã voi cãdea, îmi spuneam, mãcar sã-mi sarã cineva în ajutor. Simþeam uneori, din pricina trata­men­tului, cã peronul de la metrou se fãcea valuri, valuri, ori cã ba­ra de care mã sprijineam în autobuz se ondula. Am petrecut luni în ºir într-o astfel de stare, deºi analizele medicale nu erau deloc rele“. Ale­xan­dru era conºtient cã aceste stãri erau un ecou al practicelor yoghine ºi o rãzbunare a diavolului. Nu simþea nici o mângâiere sufleteascã ºi nu vedea vreo ieºire din starea lui, ce se înrãutãþea pe zi ce tre­cea. Po­ves­teº­te din nou: „Nu cred în vise, nici în vedenii, însã într-o noapte am visat ceva care parcã mi-a mai îndulcit puþin ama­rul de întuneric din suflet. Pãrea cã se mai slãbiserã niºte chingi. Se fãcea cã eram la Mânãstirea Antim din centrul Bucureºtiului ºi îmi sprijineam capul pe racla unei sfinte. Cineva mi-a spus: Eºti la moaºtele Sf. Agata. Roagã-te ei! Vã rog sã mã credeþi cã era prima oarã când auzeam de Sf. Agata, ­atunci, în vis. Nu cunoº­team un astfel de nume de sfântã. I-am vorbit despre asta unui pãrinte, am citit apoi viaþa ei din Proloage (sfântã ortodoxã, prãznuitã pe 5 februarie), am mers peste tot, pânã ºi la Antim – era prin 1993, cred, – ca sã mã interesez mai cu de-amãnuntul despre Sf. Aga­ta. Un credincios, pe nume Con­stantin, mi-a arãtat atunci un mo­zaic repre­zen­tând-o pe Sf. Agata în chiar pridvorul Bisericii Antim, lângã intrare. E de mari dimensiuni. Am aflat cã era pictatã de pãrintele Sofian ºi am rãmas ui­mit, deoa­rece nu mã aº­tep­tam deloc la o astfel de întâlnire“. Ale­xandru crede cã nu întâmplãtor pãrintele Sofian a ales sã o zugrãveascã pe Sf. Agata la intrarea Anti­mu­lui. Va fi fost aici vreo tai­nã de-a pãrintelui. κi mai amin­teºte ºi astãzi cât de grãbit era cel care i-a descoperit-o pe Sf. muce­ni­þã Agata ca sã ajungã la Sf. Maslu, la Biserica studen­þi­lor de la Univer­sitate. Au mers împre­unã. „M-am dus apoi, din acea vi­neri, de 9 ori la Sf. Mas­lu la Bise­rica de lângã Universitate. Acolo mi-a plãcut foarte mult. Ba chiar am repetat încã de douã ori seria de 9 Masluri“. Dupã Mas­lu, Alexandru s-a însãnãtoºit pe deplin. To­tul a pornit însã, dupã mãrturisirea lui, de la tainica Sf. Agata, din pridvorul Mânãstirii Antim.

Autor: Gheorghiþã CIOCIOI