Peregrinatio Aetherie este numele, foarte savant, al unui jurnal de călătorie, scris într-o latină colocvială, către sfârşitul secolului al IV-lea, de o pelerină la Locurile Sfinte. El reprezintă una dintre primele scrieri, păstrate până în zilele noastre, semnate de o femeie.

Autoarea, pe nume Ae­theria (sau Egeria, după unii savanţi) este o doamnă din înalta societate spaniolă, din provincia Galicia, şi prin aceasta compatrioata şi poa­te chiar ruda îm­pă­ratului Teo­dosie I cel Mare (379-395). Ea călătoreşte, timp de trei ani în Orientul Apropiat, vizitează Constantinopolul, Ţara Sfântă, poartă discuţii cu episcopi. Ceea ce o fas­ci­­nează cel mai mult sunt sluj­bele la care participă asi­duu şi al căror ritual îl con­semnează pentru su­ro­rile ei din Galicia. Aşa se face ca textul ei, din care nu s-a păstrat prima şi ultima parte, este una dintre cele mai importante surse pentru teologii care studiază ritualul creştin. Ceea ce fascinează la Egeria este minuţiozitatea cu care notează toate aceste ritualuri şi fervoarea cu care participă la ele. Iată ce spune despre Postul Mare: „Când sosesc zilele Paştelor, se săr­bătoresc astfel: după cum la noi se postesc 40 de zile înainte de Paşti, tot aşa aici se postesc opt săptâmăni, din pricină că în dumineci şi în sâmbete nu se posteşte, cu excepţia unei singure sâmbete, în care este ajunul Paştelor şi trebuie să se postească...”.
Dacă în zilele noastre pe­lerinajul presupune vizita­rea unor edificii, pentru Egeria el este prilejul unor trăiri - în tim­pul slujbelor – de care nu a putut să se împărtăşească în în Galicia natală. Astfel încât ea reprezintă pentru pelerinul modern nu numai o mărturie, ci şi un îndemn.