Într-un sat din câmpie, s-au întâlnit la fântânä trei femei. Douä dintre ele nu încetau sä-öi laude bäieüii. Cea de-a treia, însä, nu spunea nimic, cu toate cä avea öi ea un bäiat de care nu s-ar fi putut plânge. Au luat cele trei femei câte o gäleatä cu apä öi au plecat împreunä înapoi, spre casä. Pe drum, s-au întâlnit cu cei trei copii, care se jucau într-o livadä.
- Ia uite-l pe-al meu, a zis prima femeie. E aöa de puternic.
- Dar al meu, zise öi a doua, e priceput la toate.
Nici de aceastä datä, cea de-a treia femeie nu a spus nimic. Însä copilul ei, väzându-öi mama, s-a gräbit sä vinä öi sä ia gäleata. Ceilalüi doi bäieüi au început sä râdä öi au rämas sä se joace mai departe. Acum se vedea adevärul. Din modestie, cea de-a treia femeie nu se läuda cu feciorul säu, dar în locul ei vorbeau faptele.

„Învata-te, fiule, sä fii totdeauna simplu si färä räutate!“
Sfântul Efrem Sirul