Elena Frandes

Despre cuvânt şi tămăduire


Doar o minte sfinţită de rugăciune te poate clădi prin cuvintele ei: Gala Galaction, Virgil Gheorghiu, Costache Oprişan, Nicolae ...
Articol pe larg »

Pagina de editoriale »
Instalati Flash Player pentru a putea vedea playerul.
popasuri duhovnicesti
 
Minunile credinţei
 
fotoreportaj
 
interviu
 



       


     

     

     

     


Lumea Credintei pentru Copii, anul I, nr. 2 aprilie/mai 2005

Cuprins: Legendele florei


Legenda Plopului


A fost odatä un bäiat tare räu. Cât era ziulica de mare, colinda prin sat öi se üinea doar de rele. Cäuta cuiburile päsärilor öi le spärgea ouäle, chinuia bieüii câini care nu-i fäceau nici un räu, legându-le câte o tinichea de coadä öi apoi luându-i la goanä. Dar cel mai mare päcat al säu era cä îöi bätea joc de oamenii bätrâni.
Bunul Dumnezeu era foarte mâhnit de purtarea bäiatului, dar Se hotärî sä încerce sä-l schimbe öi o trimise pe pämânt pe Sfânta Du­minicä. Aceasta se preschimbä în-tr-o bätrânä särmanä öi gârbovitä de ani öi se aöezä la uöa bisericii în zi de särbätoare, când tot satul era strâns la slujbä. Ca sä-i încerce inima, bätrâna i-a cerul bäiatului un mär sau un colac, dar aceasta nu doar cä nu s-a îndurat sä facä pomanä cu un om särman, dar i-a öi räspuns urât bietei femei. Väzând atâta räutate, Sfânta Duminicä se preschimbä la loc, înconjuratä într-un nor luminos. Toüi sätenii au cäzut în genunchi, închinându-se în faüa unei asemenea minuni öi bucurându-se de prezenüa sfintei în mijlocul lor. Speriat, bäiatul obraznic a rupt-o la fu­gä, dar în urma sa a mai auzit vorbele sfintei:
– Stai pe loc, co­­pil räu ce eöti! Co­­bo­­râsem pe pä­mânt pentru mântuirea ta, dar väd cä räutatea ta n-are leac. Nu meriüi cä trä­ieöti în chip de om, cäci nu cu­noöti ce-s mila öi în­du­ra­rea. Sä te pre­­faci în­tr-un copac rece öi nesimüitor, iar bucuria florilor öi a fructelor sä n-o cunoöti!
Chiar în timp ce fugea prin curtea bisericii, copilul simüi cum inima îi îngheaüä, trupul i se preface în trunchi, braüele în ramuri, iar picioarele în rädäcini adânci.

Aöa a apärut plopul...
...care öi astäzi creöte cât mai sus, spre înaltul cerului, sä cearä iertare lui Dumnezeu öi Sfintei Duminici, iar ca semn al pärerii sale de räu îöi miöcä neîncetat frunzele, tremurând chiar öi atunci când nu bate nici o boare de vânt. Plopul nu face nici flori öi nici fructe, iar päsärile nu-öi fac cuib printre ramurile sale. Oamenii nu-l sädesc în apropierea caselor, cäci la vreme de furtunä, plo­pul este primul träznit de fulger, amintindu-ne astfel de pedeapsa pe care cei räi öi nechibzuiüi o vor primi.


Autor: Dionis Popa

» Inapoi in arhiva
Monahii mileniului 3
 
Monahii mileniului 3
 




RSS
 
Link-uri utile
 
Newsletter
 
Forum