Cu siguranüä v-aüi întrebat öi voi DE CE se bate toaca la bisericä öi la mânästiri. Deoarece, asemenea clo­po­tului, toaca se aude de departe, chemându-i pe toüi la slujbä. Clopotul se foloseöte în momente mai solem­ne öi, oricum, este mai greu de tras. În schimb toaca este uöoarä, iar ritmul ei rapid îüi gräbeöte parcä bätäile inimii, dar öi paöii pentru a ajunge repejor la bisericä. Un cälugär bate toaca înaintea slujbei, ca toüi sä audä chemarea sa: atât cälugärii, cât öi oamenii care locuiesc în apropierea mänästirii. Toaca este fäcutä dintr-o scândurä lungä de lemn sau din me­tal öi se bate într-un anume ritm cu unul sau douä ciocänele. Acest „cântec“ este o chemare öi un imbold pentru creötini, iar în sfânta noapte a Învierii, toaca se bate împreunä cu clopotele.