Un cälätor s-a oprit la marginea unui drum öi s-a aöezat la umbra unui stejar sä se odihneascä. Privind în jurul säu, s-a întrebat:
- DE CE ai fäcut, Doamne, plantele aöa de ciudat: cum e cu putinüä ca vrejul acela pipernicit, ce abia se târeöte pe la marginea câmpului, sä facä ditamai bostanul, iar stejarul ästa falnic niöte ghinde mici, cä de abia le üii în palmä?
Öi întrebându-se el aöa, a aüipit la räcoarea umbrei. Dar la un moment dat l-a trezit o ghindä ce cäzuse din copac drept în capul lui.
- Doamne, a mai zis cälätorul, bine le-ai fäcut Tu pe toate! Päi dacä îmi cä­dea acum în cap ditamai dovleacul aici rämâneam lat. Aöa ... e numai bine!
Öi a plecat mai departe, väzându-öi de drum cu mulüumire öi cu zâmbetul pe buze.
Nu în­üe­legem totdeauna lucrurile, dar toate au cu si­guranüä rostul lor öi meni­rea fiecäruia.