Tot mai mulþi pãrinþi se vãd puºi la o grea încercare: aceea a calculatorului dotat cu internet. Adicã dotat cu acces la lumea largã, cu toatã cunoaºterea ei, cu toate informaþiile, însã ºi cu toate ispitele ei. Dar aºa este definitã lumea: o buzã de prãpastie, o serie neîntreruptã de ispite, de încercãri ale credinþei ºi ale mora­litãþii noastre creºtine. Copiii noºtri, însã?
Da, copiii noºtri au devenit ºi ei pãrtaºi în infernul produs de noi, adulþii, ºi trãit zi de zi. Peste ei dau nãvalã grijile noastre, nemulþumirile ºi frustrãrile noastre, compromisurile ºi neputinþele noastre. Ei devin cutia de rezonanþã, de multe ori nebãgatã în seamã, a comportamentului nostru. Mai mult, prin accesul liber la internet, preiau ºi tentaþiile altora, formulate virtual, dar extrem de convingãtor.
A-i limita unui copil din ziua de azi accesul la internet este un lucru foarte delicat. Pentru a face asta cu succes, trebuie sã existe o alternativã. ªi aici cred cã fie­ca­re familie în par­te are ceva de oferit, iar fie­ca­re comunitate pa­rohialã pose­dã mãcar schiþa unui program de socializare pentru cei mici. Am dreptate?


Autor: Rãzvan Bucuroiu