Este ctitoria Dreptcre­din­cio­su­lui Voievod ªtefan cel Mare ºi Sfânt (sãrbãtorit de Biserica Orto­doxã pe data de 2 iulie). Legenda spune cã, dorind sã aleagã un loc deo­sebit pentru a ridica o mândrã mânãstire, ªtefan cel Mare s-a oprit pe dealul din apropiere, fascinat de frumuseþea locu­rilor. ªi-a încordat arcul ºi a slobozit cu toatã puterea o sãgeatã. Aceas­ta a tãiat iute vãzduhul ºi s-a înfipt undeva, în vale. ªi chiar în acel loc a ridicat Domnul ªte­fan biserica mânãstirii. Put­na a de­venit un loc sacru datoritã oamenilor ce s-au ostenit aici de-a lungul veacurilor: cãlugãri smeriþi, cãrturari, meºteri iscusiþi. Putna este pentru orice român un loc sfânt. Aici parcã ºi natura se roagã: de jur-împrejurul mânãs­tirii dealurile blânde s-au aºe­zat parcã liniºtite în genunchi, iz­vo­rul ce coboarã fãrã grabã valea ºi-a oprit ºi el susurul ca sã asculte slujba de searã, iar soarele nici cã se îndurã sã mai apunã dincolo de dealuri. Iar dacã sufletul tãu doreºte mai multã liniºte, nu trebuie decât sã mergi în sus, pe Valea Put­nei, încã vreo 4 kilometri. Vei ajunge la Mânãstirea Sihãstria Putnei, unde vei descoperi un “colþ de rai” coborât pe pã­mânt!
Revenind la Mâ­nãstirea Putna, ne închinãm sme­rit la mormântul Dom­nito­ru­lui ªtefan cel Mare ºi Sfânt, apoi ad­mi­rãm sta­­tu­ia lui E­mi­­­nes­cu, aflatã lân­gã bi­se­ri­cã, iar îna­in­te de plecare vizitãm mu­zeul mâ­nãs­tirii, unde e pãstratã o impresionantã colecþie de broderii din timpul Sfântului Voievod ªtefan, manuscrise vechi, icoane ºi obiec­te de cult din argint, ºi alte exponate.

„Distrusã, jefuitã ºi incendiatã de nenumãrate ori de nãvãlitori, mânãs­tirea a fost refãcutã me­reu. În ciuda dezastre­lor, Putna a rezistat, devenind un puternic centru de culturã me­dievalã româ­neas­­­cã, mãrturie pe care o face ºi boga­tul muzeu ce se aflã în incinta mâ­nãs­tirii.” - Pr. Prof. Dr. Ene Bra­niºte, Dicþio­nar enciclopedic de cunoº­tinþe religioase