În Constituþie - legea fundamentalã a Statului - nu figureazã nicãieri dreptul la copilãrie, pe care trebuie sã îl aibe fiecare fiinþã adusã pe lume. Adicã: dreptul la starea paradisiacã a nevinovãþiei, dreptul la pãrinþi, la bunici, la vacanþe, la primii paºi spre ºcoalã. Copiii trãiesc raiul pe viu, zi de zi. Aceasta este ºi marea pildã a vieþii, pentru noi, cei mari: cum o fãpturã omeneascã se poate simþi în viaþa aceasta pãmânteascã exact ca în sânul lui Avraam. Aºadar, se poate...
Din pãcate, pentru mulþi din micuþii României dreptul la copilãrie este ceva inexistent. De mici sunt abuzaþi, molestaþi, puºi la tot felul de cazne sau abandonaþi prin orfelinate ori canalele de termoficare. ªi asta în condiþiile în care numãrul milioanelor de crime în pântecele mamelor nu a scãzut deloc, în aceºti 15 ani.
Tot din sondaje rezultã cã românii ar fi cel mai evlavios popor al Europei. Cum se împacã evlavia cu avorturile, cu copiii aruncaþi pradã pedofililor prin orfelinate sau puºi la cerºit, nimeni nu poate explica. Iar la întrebarea: în ce loc din Europa este cel mai greu sã fii copil (pentru unii, chiar o nãpastã!), rãs­pun­sul ar trebui sã-l dea fiecare din noi, în ºoaptã, plecându-ºi în­cetiºor fruntea...

Autor: Rãzvan Bucuroiu