Demult, cu sute de ani în urmã, a trãit un rege pu­ternic ºi înþelept. Într-o zi, plimbându-se prin curtea palatului sãu, a au­zit, dincolo de ziduri, pe cineva care plângea. A dat imediat poruncã sã fie des­chi­se por­þi­le ºi a ie­ºit sã va­dã ce se întâmplase. Nu-ºi putea crede ochi­lor... Dacã în palatul sãu toþi oamenii erau mulþumiþi ºi aveau de toa­te, acum ve­dea, însã, cã la porþi erau adu­naþi oameni ne­voiaºi, ce întindeau mâna pentru o bucatã de pâine. Chiar lân­gã zid, era un co­pil ce plângea. Când regele l-a întrebat ce i s-a întâmplat, copilul i-a rãspuns cã pãrinþii sãi sunt bolnavi ºi el nu are bani nici de hranã ºi nici de doctorii. În timpul acesta, în jurul regelui s-a strâns o mulþime de oameni nevoiaºi, ­unul mai amãrât de­cât celãlalt, fiecare încercând sã-ºi spu­nã pãsul. Mâniat de aceastã situaþie, pe care sfetnicii i-o ascunseserã, regele s-a întors în palat ºi i-a chemat pe toþi bogãtaºii la el. Când aceºtia s-au adunat în sala tronului, le-a spus:
- Voi sunteþi cei mai bogaþi oameni din regatul meu. Aveþi atâta avere încât aþi putea sã vã construiþi fie­care câte o casã numai din aur. Dar dacã v-aþi uita ºi în jurul vostru, aþi vedea cã sunt oameni care mor de foame, care o duc rãu, fiindcã voi nu vã îngrijiþi de treburile cetãþii. Afarã este plin de oameni ce vor sã munceascã pen­­tru o pâine, dar voi îi refu­zaþi. Doar de voi înºivã depinde ca aceºti oameni sã o ducã mai bine. Puteþi sã îi ajutaþi ºi vã po­runcesc sã o faceþi!
Dupã câteva zile, regele a vã­zut cã nimic nu se schimbase. Che­mându-i iar la el pe cei mai bo­gaþi dintre su­pu­ºii sãi, le-a spus:
- Vãd cã nu aveþi suflet! Cum de nu vã e milã de cei ce se luptã cu greutãþile, zi de zi?! Dacã nu o faceþi voi, atunci o s-o fac eu! Iatã ce porun­cesc: de azi îna­inte, pentru fiecare sãrac mort de foame, în regatul meu, va fi omo­­rât ºi un bogãtaº! De mâine, ne vom întâlni în fiecare searã ºi, dacã aflu cã, peste zi, un om a murit de foa­me la mine-n cetate, atunci sorþii vor decide care dintre voi va fi executat. Pentru cã voi înºivã vã faceþi vinovaþi de moar­tea acelui om, cãci l-aþi fi putut ajuta, dar n-aþi fãcut-o. Ne vedem mâine searã!
Se spune cã, de a do­ua zi, nimeni nu a mai murit de foame în regatul acela!
Sursa: Sfânta Scripturã