Pe la anul 1500, câþiva muncitori ce sãpau printre zidurile unei fortãreþe, au descoperit o frumoasã bisericã, aflatã în ruinã, sub dalele cãreia s-au gãsit mai multe icoane. Cea mai frumoasã dintre ele îl reprezenta chiar pe Sfântul Mucenic Fanurie. Acesta este sãrbãtorit de Biserica Ortodoxã pe 27 august. A trãit în Insula Rodos, din Grecia ºi a murit de tânãr, ca martir.
Ca ºi Sf. Mina, Sf. Fanurie ajutã mai ales la descoperirea obiectelor sau animaleleor dispãrute!
Dar Sfântul Fanurie nu a rãmas în conºtiinþa oamenilor mai ales pentru credinþa sa puternicã sau pentru curajul de care a dat dovadã atunci când a fost omorât, ci, mai ales, pentru dragostea pe care i-o purta mamei sale. Ca un fiu bun ºi drept, Sfântul Fanurie a purtat-o mereu pe mama sa în inimã, rugându-se permanent pentru ea.
Pe vremea aceea, erau puþini creºtini. Doar cei care Îl iubeau cu adevãrat pe Dumnezeu aveau curajul de a-ºi mãturisi credinþa. Cãci erau la putere tirani cruzi, fãrã inimã ºi fãrã credinþã, ce îi torturau ºi îi omorau pe creºtini, chiar dacã aceºtia nu fãceau nici un rãu, nimãnui.
Sfântul Fanurie descoperise dragostea de Dumnezeu, iar credinþa sa era de nezdruncinat. Mama sa, însã, nu fusese botezatã ºi nici nu vroia sã audã de bisericã sau de o viaþã curatã ºi sfântã.
De aceea, cea mai mare dorinþã a Sfântului Fanurie, în întreaga sa viaþã, a fost sã o vadã pe mama sa creºtinã, primind credinþa cu bucuria în suflet, pentru a se putea mântui. Sfântul se ruga neîncetat pentru asta ºi cãuta prin toate sã schimbe inima ei.
Chiar ºi în ultimele clipe de viaþã, când cãlãii sãi îl chinuiau pentru a-l omorî, Sfântul Fanurie se gândea tot la mama sa. Se spune cã ultimele sale cuvinte sale au fost:
- Doamne, pentru aceste suferinþe, vino în ajutorul tuturor celor ce se vor ruga pentru mântuirea mamei mele!
De atunci existã tradiþia ca atunci când cineva se roagã Sfântului Fanurie, sã împartã merinde de pomanã pentru mântuirea mamei lui Fanurie ºi pentru pomenirea ei.
Iar sfântul îndatã vine în ajutorul omului!
