Biblia ne povesteºte depre vremurile de la începutul lumii, când oamenii, plini de orgoliu ºi crezând cã li se cuvine totul, s-au apucat sã construiascã un turn fãrã pereche, mai înalt decât orice munte, al cãrui vârf sã ajungã la cer. Aºa s-au gândit ei cã vor ajunge la Dumne­zeu. Se spune cã pe atunci toþi oamenii vorbeau o singurã limbã. Dumnezeu, vãzându-le orgoliul ºi cunoscându-le planul, le-a amestecat limbile, aºa cã s-au trezit peste noapte cã nu se mai înþeleg unii cu alþii, iar turnul a rãmas neterminat. În acest fel, Domnul le-a dat o lecþie, arãtându-le cã nu trupul trebuie sã þi-l ridici cãtre cer, ci sufletul. Nu paºii ne apropie de Creator, ci faptele bune ºi sentimentele frumoase. Doar aºa, cu credinþã ºi rãb­dare, fiecare dintre noi poate sã-ºi ridice inima prin smerenie, rugãciune ºi fapte bune ºi astfel, pe calea bucuriei ºi a dragostei, Îl va întâlni pe Dumnezeu.