Aceastã frumoasã icoanã se gãseºte la Mânãstirea Hurei, aºezatã lângã mor­mân­tul Domnitorului Con­stan­tin Brâncoveanu. Icoana ni-l înfãþi­ºea­zã pe acesta, împreunã cu cei patru fii ai sãi ºi cu sfetnicul sãu de încredere, Ianache Vãcãrescu. Bãieþii sunt Constantin, ªtefan, Radu ºi Ma­tei, cel mai mic dintre ei. În timpul domniei Sfântului Con­stantin Brâncoveanu þara noas­trã a cunoscut o dezvolare fãrã precedent, atât din punct de vedere economic, cât, mai ales, cultural ºi artistic. Sfântul Con­stan­tin Brâncoveanu a ridicat cele mai multe bise­rici ºi mânãs­tiri dintre toþi dom­nitorii ro­mâni - peste 100, atât la noi, cât ºi al­te þãri ortodoxe pe care le-a ajutat permanent. Din pãca­te, sultanul tucilor, din invidie ºi lãco­mie, l-a þinut captiv împreunã cu toatã familia timp de 4 luni, într-o temniþã din Istanbul, apoi, chiar în ziua în care împlinea 50 de ani, a fost omorât cu cruzime, atât el cât ºi fiii lui. Li s-a cerut sã renunþe la credinþa creºtinã, dar au refuzat cu hotãrâre, preferând sã moarã decât sã se lepede de credinþa strã­moºeascã. Cu toþii sunt re­pre­zentaþi în icoanã þi­nând în mâini câte o cruce. În acest fel sunt pictaþi numai martirii, cãci crucea este chiar semnul suferinþelor îndurate de Mân­tuitorul Iisus Hristos.
Brâncovenii, ne privest astãzi din icoane, amintindu-ne de tãria sufleteascã ºi de curajul de care trebuie sã dea dovadã adevã­ra­tul creº­tin, mai ales în faþa duº­ma­ni­lor. Chiar da­cã trupul poa­te fi biruit ºi învins, sufletul poate rãmâne mai presus de toate, prin curaj ºi credinþã!