Un om simplu cãlãtorea pe un drum de þarã, în tovãrãºia unui preot. Vorbind ei de una, de alta, omul ºi-a arãtat o nedu­me­rire:
– Cuvioase pãrinte, nu pot înþelege cum de în Sfânta Treime sunt trei Persoane care formeazã Una singurã. Cum de Tatãl, Fiul ºi Sfân­tul Duh sunt trei persoane unite, nedes­pãrþite, dar fãrã a se amesteca una cu cealaltã?
- Fiul meu, îi rãspunse cu rãbdare preotul, sunt ºi lucruri mai presus de gândirea noastrã pãcãtoasã. Însã, ceea ce spui nu este atât de greu de priceput. Sã privim, de exemplu, soarele! Sã zicem cã sfera de foc, ce dãinuieºte acolo de veacuri, este Tatãl. Apoi, sã spunem cã lumina care ne vine de la soare este Fiul, Iisus Hristos, Ce a venit sã ne lumineze via­þa ºi sã ne scape de pãcate. Apoi, cãldura, care vine tot de la soare pentru a ne în­cãlzi, sã zicem cã ar fi Sfân­tul Duh, Care, cu dragostea Sa, ne încãlzeºte mereu sufletele îngheþate de rãutate. Vezi tu, fiul meu, soarele cu lumina ºi cu cãldura lui nu sunt unul ºi acelaºi lucru ºi, cu toate acestea, cele trei rãmân diferite când vorbim despre fiecare? La fel ºi în Sfânta Treime, Tatãl, Fiul ºi Sfântul Duh sunt Unul ºi Ace­laºi Dumnezeu, Cãruia noi, credincioºii, ne în­chinãm.
v
Omul, ca ºi toate celelalte vietãþi ºi lucruri, este creat de Dumnezeu din iubirea sa infinitã. Dar omul este doar o creaturã ºi înþelepciunea sau puterile sale nici nu pot fi comparate cu cele ale Domnului. Însã, oamenii mândri pãcãtuiesc îndrãz­nind sã creadã cã nimic nu este mai presus de ei ºi cã toate, mai devreme sau mai târziu, le sunt accesibile. Omul credincios ºtie, însã, cã nu mintea ºi nici puterea, ci doar iubirea le poate cuprinde pe toate.