Marius Matei

Stana de lumina


Articol pe larg »

Pagina de editoriale »
Instalati Flash Player pentru a putea vedea playerul.
reportaj
 
Creştinul în cetate
 
reportaj
 
Interviu
 
Popasuri duhovniceşti
 



       


     

     

     

     


Lumea Credintei pentru Copii, anul I, nr. 6 septembrie/octombrie 2005

Cuprins: Legendele faunei


Tântarul


Atunci când Dumnezeu a chemat la El toate vietãþile, ca sã-i rânduiascã fiecãreia hrana, dupã felul sãu, nu ºtiu cum s-a fãcut cã þânþarul a întârziat. La sfârºit, vede Bunul Creator cã apare ºi þânþarul aºteptând cuminte hotãrâ­rea Celui Atotputernic. Se gândeºte Dumnezeu ce sã-i rânduiascã tânþarului drept hranã, fiindcã le cam împãrþise pe toatre, ºi îi spune:
- Þie îþi dau darul suptului, aºa cã te vei putea hrãni prin ierburi ºi buruieni, cãutându-le sucul ºi seva.
Deºi cam nemulþumit, þânþarul i-a respectat întocmai voia lui Dumne­zeu. Dar, þânþãroaica nu-i dãdea pace nici o clipã. Mereu îl bãtea la cap, nemulþumitã nevoie mare ºi reproºându-i întruna:
- Nu vezi în ce hal ai ajuns, cã eºti slab ºi amãrât ca vai de tine? O sã mori! Du-te ºi cere-i lui Dumnezeu altceva cã asta nu-i viaþã de noi!
ªi azi aºa, mâine aºa, ajunsese þânþãroaica sã-i scoatã sufletul lui bãrbatu-sãu cu nemulþumirea ei. Într-o zi, n-a mai putut rãbda þânþaruzl ºi i-a spus:
- Dacã nu-þi place ce mân­cãm ºi mai eºti ºi aºa încre­zutã, du-te singurã ºi nu-mi mai bate capul!
Atât i-a trebuit þânþãroaicei, care nechibzuitã ºi cu gura mare, s-a dus val-vârtej la Dumnezeu cerându-i sã-i schimbe mâncarea rânduitã.
Dupã ce a ascultat-o cu rãbdare, Dumnezeu i-a spus:
- De azi înainte te vei hrãni cu sânge de om sau de vitã, iar de nu vei gãsi, sã mori de foame. Iar de te vor prinde, omul te va pocni cu palma, sau via cu coada ºi-þi vei gãsi sfârºitul. Bãrbatul tãu, însã are voie sã mãnânce de toate.
ªi uite-aºa a rãmas ºi pânã în ziua de azi, cã þânþarul niciodatã nu-l înþeapã pe om, dar þânþã­roai­ca l-ar face ciur, dacã ar putea, sã-i sugã tot sângele ºi nu se opreºte pânã când nu-i pocneºte omul o palmã zdravãnã, de o face una cu pãmântul.
Dar, vezi cum e lumea asta, cã bietul þãânþar, fãrã vinã, trage ºi el ponoasele de pe urma nevestisii, cã omul de teama þânþãroaicei care înþeapã, nu stã sã alea­gã ºi pocneºte orice þânþar îi iese în cale, fãrã a ºti dacã e þânþar sau þân­þãroaicã.
De...! Ce sã-i faci, dacã nu s-au mulþumit cu ce le rânduise Domnul?

» Inapoi in arhiva
Teologie si viata
 
Monahi si monahii de secol 20
 
Duhovnici contemporani
 




RSS
 
Link-uri utile
 
Newsletter
 
Forum