Sfântul Mare Mucenic Dimi­trie, Izvorâtorul de Mir, a trãit în jurul anului 300, pe vremea cruzilor împãrati romani ce îi persecutau si îi ucideau pe crestinii care nu fãceau nici un rãu nimãnui.
Sfântul era de neam ales, ­fiind fiul prefectului Tesalonicului (una dintre cele mai mari cetãti din Grecia). Dupã moartea tatãlui sãu, el este numit prefect, fiind renumit pentru cinstea si corectitudinea sa. Împãratul însã, întorcându-se victorios dintr-un rãz­boi, a poruncit ca toti supusii sãi sã aducã jertfe zeilor, în semn de multumire. Sfântul Dimitrie a refuzat sã se închine idolilor, mãrtu­risind cã este crestin. Atunci împãratul a dat ordin sã fie aruncat în temnitã. Închis laolaltã cu alti cres­tini, Sfântul îi îmbãrbãta, în­cer­când sã le aline suferintele. Un tânãr crestin, pe nume Nestor, a fost condamnat sã intre în are­nã si sã lupte cu cel mai crud dintre gladiatori, numit Lie. Acesta era renumit pentru pu­terea si cruzi­mea sa, fiind victorios în toate luptele pe care le purtase.
Sfântul Dimitrie l-a binecuvântat pe Nestor chiar înainte de luptã si i-a spus sã nu-si piardã nãdej­dea, cãci Bunul Dumnezeu este alãturi de el. Nestor a intrat în arenã. Desi era tânãr si fãrã experientã în lupte, spre mirarea tuturor, Nestor l-a biruit pe înspãimântãtorul Lie. Împãratul nu îsi putea crede ochilor: cel mai bun ostas al sãu sã fie învins de un tânãr crestin!? Aflând însã cã Nestor fusese binecuvântat de Sfântul Dimitrie chiar înaintea luptei, împãratul, plin de furie, a dat poruncã sã fie ucis imediat strãpuns de sulite. Sol­da­tii au nãvãlit fãrã întârziere în celula în care era întemnitat Sfântul Di­mi­trie. Acesta nici mãcar nu s-a împotrivit, iar chipul sãu era luminat de o pace lãuntricã. Vãzând sulitele întinse spre el, si-a ridicat bratul drept pentru a muri asemenea Mântuito­rului care fuse­se strãpuns în piept de sulita soldatului în timp ce era rãstignit pe Cruce.
În acest fel a pãtimit si a murit Sfântul Mare Mucenic Dimi­trie, sãrbãtorit de întreaga Bise­ricã Ortodoxã pe data de 26 octombrie.