Cosmosul înseamnã Universul întreg, cu tot ce cuprinde, adicã tot ce existã, toa­tã creatia lui Dumnezeu, de la firul de iarbã pânã la cea mai îndepãrtatã planetã. A fost numit astfel deoarece în limba greacã Cosmos înseamnã ordonat, aranjat frumos si bine, tot universul fiind creatia bunã si frumoasã a lui Dum­nezeu. Toate sunt ordonate cu un scop anume, binevo­i­tor, peste tot existã legi dupã care vietuiesc si functioneazã toate cele create – mersul planetelor pe boltã, lumina stelelor, ziua si noaptea, viata noastrã cu tot ce cuprinde ea – toate stau sub semnul întelepciunii divine. Iar ceea ce vedem acum nu este decât o umbrã a minu­natei creatii initiale, din vremea lui Adam, cã­ci­ odatã cu omul, a cãzut întreaga lume si, asa cum pãcatul si moartea au intrat atunci în viata omului, tot astfel au intrat rãul si suferinta în lumea întreagã, în vie­tãti si în lucruri. Tocmai de aceea rostul omului nu este doar de a se mântui pe sine, ca un egoist, ci a avea grijã înainte de toate de tot ceea ce este în jurul sãu: de semenii sãi, dar si de natura întreagã pe care trebuie sã o ocro­teas­cã, sã o îngri­jeas­cã si sã o fereas­cã de ca­tastro­­fe. Vedeti si voi cã se du­ce o luptã continuã din partea ecologistilor, adi­cã a celor ce încearcã sã aibã grijã de naturã, sã nu o polueze, sã nu distrugã fauna si flora. În fapt, orice bun cres­tin este un ecologist, deoarece are grijã nu doar de sufletul sãu, ci si de lumea întreagã, dupã posibilitãtile fiecãruia. Nu poti trãi frumos si bine într-un loc murdar si rãu. De aceea lumea, care este a noastrã, o putem face mai bunã sau mai rea, dupã sufletul si dupã credinta noastrã. Dumnezeu ne-a dat Cosmosul întreg – frumusetea acestui pãmânt plin de minunãtii, plantele si animalele, muntii si apele, mãretia cerului înstelat, lumina binefãcãtoare a soarelui – tocmai din iubire. Noi de ce sã nu le iubim?

„Toate lucrurile ne-au fost încredintate nouã si noi acestora. Toate sunt folositoare, chiar dacã noi nu le cunoastem rostul.”
Sfântul Ioan Gurã de Aur
„Cine nu se apro­pie de naturã cu dragoste, n-o va cunoaste niciodatã cu adevãrat.”


Autor: Friedrich Schlegel